Categorie: Articol

Site-ul trebuie sa prezinte vizitatorilor sai o organizare judicioasa, clara. Daca avem doar o vaga idee despre relatia dintre o sectiune a site-ului cu alte zone ale acestuia si daca nu oferim o expunere cuprinzatoare si ordonata a informatiilor, atunci utilizatorii vor cauta un material mai bine organizat pe alte site-uri.

Exista mai multe strategii de organizare in ansamblu a site-ului. Le vom discuta in continuare pe cele mai importante :

Organizarea secventiala. Cel mai simplu mod de a organiza informatiile este cel secvential, prezentand o expunere lineara, conform metaforei cartii tiparite. Informatia care in mod natural “curge” ca o relatare, logic, este ideala pentru abordarea secventiala. Ordonarea secventiala poate fi realizata :

Cronologic (e.g.: un jurnal electronic),

Sub forma unei serii de subiecte pornind de la general catre particular (i.e. un manual online), in ordine alfabetica, ca in cazul indexarii (e.g.:un glosar).

Acest model de organizare simpla se utilizeaza numai in cazul site-urilor de dimensiuni reduse sau a listelor structurate ca indecsi. Daca secventele narative devin mai complexe, atunci ele vor necesita un alt gen de structurare pentru a ramane inteligibile.

Chiar si site-urile Web mai complexe pot fi organizat secvential, cu conditia ca fiecare pagina din secventa principala sa aiba una sau mai multe pagini dependente, subsidiare, sau legaturi catre informatii din alte site-uri.

• Organizarea sub forma de caroiaj. Numeroase manuale, liste de cursuri universitare sau descrieri de evenimente sunt organizate cel mai bine sub forma de caroiaj (grid). Caroiajele reprezinta un mod eficient de corelare a mai multor variabile, ca de exemplu o data calendaristica si o informatie istorica intr-un numar de categorii standard, precum “evenimente”, “cultura”, “tehnologie” – a se vedea Cronologiile universale Larousse

Pentru a avea succes, unitatile individuale dintr-un caroiaj trebuie sa imparta o structura perfect uniforma de subiecte si sub-subiecte. Subiectele abordate de obicei nu reprezinta o anumita ierarhie a importantei. De exemplu, termenul “programare” nu este mai mult sau mai putin important decat “design”, dar in mod ideal ambele forumuri vor imparti o structura uniforma de subiecte de discutie in cadrul unui site oferind servicii conversationale online. Un utilizator va putea astfel urmari in paralel ambele discutii purtate intr-o anumita zi.

Din pacate, structura de tip caroiaj poate fi dificil de inteles daca utilizatorul nu recunoaste relatiile dintre diversele categorii de informatii si din acest motiv un asemenea mod de organizare a paginilor Web este potrivit pentru o audienta experimentata care are deja formata o imagine asupra subiectului discutat si a organizarii acestuia. Hartile grafice sunt foarte folositoare pentru a oferi vizitatorilor o privire de ansamblu tematicilor site-ului.

• Organizarea ierarhica. Ierarhiile reprezinta una dintre cele mai bune metode de a organiza corpuri complexe de informative.

Schemele de organizare ierarhica sunt in particular foarte potrivite pentru site-urile Web deoarece acestea ar trebui intotdeauna structurate astfel incat sa aiba o unica pagina de start. Mutli utilizatori sunt familiarizati cu diagramele ierarhice si pot intelege usor aceasta metafora ca ajutor acordat navigarii prin site. O organizare ierarhica impune de asemenea o anumita disciplina in abordarea analitica a continutului, pentru ca ierarhiile functioneaza eficient numai atunci cand informatiile sunt organizate judicios. De vreme ce diagramele ierarhice sunt familiare in activitatea firmelor si a institutiilor si se pot reflecta in site-ul acestora, utilizatorii contruiesc cu usurinta un model mental al site-ului vizitat.

• Organizarea in retea. Structurile organizationale construite in retea (web) impun cateva restrictii asupra modului de folosire a informatiei. Utilizatorii isi urmaresc propriile interese conform unui model propriu, euristic, unic pentru fiecare persoana care viziteaza site-ul.

Acest mod organizational este specific site-urilor avand legaturi foarte dense catre alte informatii din cadrul aceluiasi site sau din alte site-uri. Scopul este cel de a exploata la maximum puterea de legare si de asociere oferit de spatiul WWW, insa structurile de organizare in retea pot usor sa propage confuzie si sa sugereze un model mental neclar privitor la relatiile dintre unitatile de informative. Ironic, modul de organizare de tip panza de paianjn (web) devine adesea un handicap in organizarea site-urilor Web, deoarece este greu de inteles si de intuit de catre utilizator. Organizarea in retea se poate adopta pentru site-urile de dimensiuni mici, dominate de liste de legaturi, destinate utilizatorilor experimentati sau avand cunostinte avansate in domeniul tematicilor tratate de continutul site-ului.

De retinut insa ca site-urile Web complexe prezinta proprietati caracteristice tuturor celor patru moduri de structurare ale informatiei. Exceptand site-urile care impun riguros o secventa de pagini, utilizatorii parcurg continutul oricarui site intr-o maniera proprie. Acest model neliniar de vizitare a paginilor Web dintr-un site nu poate constitui scuza sustragerii de la obligatia de a organiza informatiile prezentate si de prevedea o structura clara si consistenta care sa completeze ideile de design pentru site-ul dorit a fi dezvoltat.

Alte elemente ale site-ului Web

Alaturi de principalele componente ale unui site Web – pagina de start, paginile subiectelor intermediare si paginile subsidiare – trebuie sa avem in vedere diverse elemente menite a facilita parcurgerea coontinutului si navigarea pin site.

Se pot enumera o serie de recomandari referitoare la plasarea pe site a acestor elemente:

• Informatiile importante pot fi afisate intr-un mod diferit de restul textului (pentru a capta atentia vizitatorului). De asemenea, multe site-uri Web trebuie actualizate frecvent pentru ca datele sa fie la zi, iar prezenta noilor informatii trebuie sa fie evidenta pentru vizitatorii site-ului, fara a necesita un efort de navigare prin site. Daca o parte dintre elementele listate in meniurile paginii de start sunt actualizate, atunci in dreptul fiecarui astfel de element actualizat se poate include textul sau se poate insera o pictograma cu mesajul “NOU”. Pentru un site complex avand mai multe niveluri de informatie raspandite in sute de pagini, va trebui realizata o pagina speciala “NOUTATI” (“What’s New” sau “News”) al carei scop este de a informa utilizatorii asupra actualizarilor efectuate in cadrul site-ului, desigur indicand si legaturile spre aceste informatii. Aceasta pagina va putea fi utilizata si drept pagina de stiri in cazul unui site academic sau al unei institutii, accentuand astfel schimbarile din cadrul organizatiei;
• Site-ul trebuie sa contina posibilitati de navigare : butoane, harti de imagini, legaturi textuale, eventual cadre (desi utilizarea acestora din urma nu este recomandabila). Intotdeauna cand folosim pentru legaturi imagini sau harti senzitive, ar trebui sa includa legaturile textuale corespunzatoare;
• Site-ul trebuie sa fie consistent. Marimea si culoarea butoanelor, textului si legaturilor, localizarea pe pagina a legaturilor navigationale trebuie sa fie similare in intregul site. Vizitatorul trebuie sa obtina informatia dorita intr-un mod ergonomic, optim.

Fiecare site ar trebui, de asemenea, sa ofere posibilitate de contact (prin posta electronica cel putin) si un index (denumit si site map ori site guide). Acest index va trebui sa incarce foarte rapid, deci ar trebui utilizate doar informatiile textuale.

Adesea, primele seturi de legaturi pe care utilizatorii de Web le construiesc atunci cand incep sa-si realizeze propriile site-uri sunt colectii de adrese Web favorite ale unor site-uri care au legatura cu profesia, cu ramura de activitate sau cu interesele personale. In cadrul unui site al unei institutii sau companii comerciale, o pagina de genul “Alte site-uri Conexe”, excelent conceputa si mentinuta, poate fi cea mai valoroasa si cea mai intensiv vizitata resursa din cadrul acelui site.

Conceptul de “document” in medii electronice cum este Web-ul este adesea flexibil, iar economia si logistica publicarii in forma digitala fac posibila furnizarea de mai multa informatii pentru utilizatorii site-ului, fara ca aceasta sa implice costuri suplimentare. De exemplu, pentru a realiza un raport tehnic sau unul privitor la vanzarile dintr-o luna in forma sa tiparita pe hartie astfel incat sa poata fi consultat si de alti membrii ai organizatiei, va trebui sa listam cate o copie de persoana. Pentru a fi practice si pentru a reduce costurile, va trebui ca acel raport tiparit sa fie intocmit foarte concis, fara a avea posibilitatea de a atasa materiale suplimentare (i.e. anexe). Astfel, cei carora ne adresam nu au acces la informatiile pe baza carora au fost fundamentate concluziile raportului din cauza costului mai ridicat al tiparirii pe hartie. In afara de continutul principal al raportului am fi dorit sa includem listele de resurse care in mod normal nu sunt disponibile publicului din pricina spatiului limitat si a costurilor suplimentare. Aceste informatii auxiliare pot fi accesate insa pe Web. Bibliografiile, glosarele, anexele care sunt prea voluminoase pentru a fi incluse intr-un raport tiparit sau in oricare alt document pot fi stocate de pe un site web, informatia fiind astfel accesibila si altor persoane. Acest aspect se poate realiza mai ales in contextul unui site disponibil in intranetul unei companii sau institutii.

In sprijinul utilizatorilor, Web-ul si alte medii bazate pe Internet au dezvoltat o solutie standard, reprezentata de asa-numita pagina a intrebarilor puse frecvent (Frecquently Asked Questions – FAQ). In cadrul acestei pagini sunt listate cele mai uzuale intrebari venite din partea vizitatorilor, insotite desigur de raspunsurile aferente. Paginile Web de tip FAQ sunt ideale pentru site-urile proiectate sa furnizeze suport si informatii de ajutor unui grup de lucru din cadrul unei institutii, unui grup profesional sau comercial sau unei comunitati de utilizatori ai unui produs. De cele mai multe ori, majoritatea intrebarilor puse de novice au mai fost ridicate si de alte persoane, raspunsurile la ele fiind furnizate de multe ori de catre departamentul de relatii cu publicul. Realizand o pagina FAQ atractiva si indreptand cititorii catre ea, se poate imbunatati semnificativ relatia cu utilizatorii, reducandu-se substantial timpul irosit.

Un alt element important al site-ului este cel referitor la pagina cuprinzand informatii despre termenii legali si drepturile de autor – asa-numita pagina a conditiilor de utilizare (Disclaimer). De obicei, in cadrul acestui document se stipuleaza urmatoarele:

• Numele de companii, produse sau servicii mentionate in cadrul paginilor disponibile pe site sunt marci inregistrate ale companiilor respective. Daca este cazul, se poate mentiona ca utilizarea oricarui nume de marca inregistrata s-a facut doar in scopul analizei si nu constituie reclama pentru compania respectiva;
• Informatiile incluse pe site sunt furnizate fara nici un fel de garantie. De asemenea, nu se garanteaza acuratetea informatiilor prezente, acestea putand include erori de ordin tehnic sau de tehnoredactare. Informatiile din cadrul site-ului sunt oferite cu buna-credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere. Orice informatie disponibila pe site poate fi supusa modificarilor, fara nici o notificare prealabila. Unde este cazul, nu se garanteaza ca informatiile ar fi exacte, complete sau obiective, de aceea nimeni nu trebuie sa se bazeze pe ele, pentru nici un scop;
• Compania care administreaza sau detine site-ul nu va fi facuta responsabila in cazul in care persoane sau companii folosesc sau se bazeaza pe informatii sau pe opinii continute in cadrul site-ului.
• Autorii continutului documentelor prezente pe site sau compania care administreaza/detine site-ul nu vor fi raspunzatori pentru nici un fel de prejudiciu (direct, indirect, accidental sau nu) care ar rezulta din folosirea sau din incapacitatea de folosire a informatiei prezente pe site si pentru nici un fel de erori sau omisiuni in continut care pot conduce la tot felul de incidente survenite in timpul navigarii pe site;
• De cele mai multe ori, se prevede ca informatiile pot fi reproduse prin tiparire numai pentru uzul personal. Informatiile nu pot fi reproduse, distribuite sau transmise altei persoane sau incorporate in oricare alta forma in alt material fara permisiunea prealabila scrisa a autorilor lor sau fara a fi citata sursa;
• Continutul textual, grafic, multimedia sau programele pot fi utilizate doar cu acordul autorilor sau al companiei proprietare. Se poate recurge de asemenea la diverse licente privind folosirea software-ului, precum EULA (End User License Agreement) sau GPL (GNU Public Licence);
• Site-ul poate include legaturi externe spre alte site-uri sau pagini Web al caror continut nu se afla sub controlul organizatiei care administreaza sau detine site-ul.

In cazul unui site personal, gazduit pe serverul organizatiei la care este angajat sau la care studiaza autorul acestuia, se poate stipula ca punctul de vedere expus de materialul inclus pe site nu-l reflecta pe cel al organizatiei si nu o implica in nici un mod. Desigur, politica acelei organizatii poate impune membrilor sai o anumita conduita pe Web – de exemplu, pe site-ul personal este interzisa etalarea de informatii negative privitoare la organizatia respectiva.

Nu trebuie uitata nici pagina descriind politica de confidentialitate (privacy policy) a site-ului. Aceasta pagina va fi inclusa in cazul in care prin intermediul site-ului Web se colecteaza diverse informatii de la utilizatori. Acestea pot fi obtinute via cookie-uri – fara ca vizitatorul sa introduca manual nimic si sa cunoasca datele stocate de cookie – sau prin completarea de diverse formulare electronice, solicitand date mai mult sau mai putin personale despre vizitatori. In astfel de situatii, acest document trebuie sa expuna vizitatorilor care este scopul informatiilor obtinute de catre detinatorii site-ului si modul in care aceste informatii vor fi folosite in viitor. De exemplu, trebuie stipulate faptul ca datele referitoare la adresa fizica sau cea de e-mail ale utilizatorului nu vor fi utilizate in scop promotional de catre alte companii. Se estimeaza ca peste 90% din site-urile comerciale detin o astfel de pagina.

Inainte de a incepe activitatea propriu-zisa de proiectare trebuie sa tinem cont de faptul ca exista motive organizationale fundamentale pentru a imparti o cantitate mare de informatii – indiferent daca acestea sunt prezentate pe pagini tiparite sau pe un site Web. Creierul uman prezinta limitari in ceea ce priveste memorarea si reamintirea unor informatii. Specialistii care studiaza psihologia cognitiva cunosc de multa vreme ca majoritatea oamenilor pot retine in jur de sapte parti distincte de informative in memoria de scurta durata. Scopul majoritatii schemelor organizationale este cel de a mentine minim numarul variabilelor locale pe care cititorul trebuie sa le pastreze cu usurinta in memoria de scurta durata. Astfel se folosesc diverse combinatii de design grafic si sabloane ale aranjamentului (layout-ului) informatiei. Pe un site, vizitatorii trebuie sa aiba acces la parti discrete de informative, disponibile in cantitati usor de retinut. Modul in care oamenii cauta si folosesc informatiile sugereaza de asemenea faptul ca unitatile de informative mici, distincte, se dovedesc mai functionale si mai greu de parcurs decat cele nediferentiate, de dimensiunii apreciabile.

Organizarea informatiilor

Rareori utilizatorii citesc pasaje lungi si continut de text de pe ecranele calculatoarelor si majoritatea oamenilor care cauta o anumita informatie vor avea dificultati in localizarea datelor dorite daca vor fi nevoiti sa parcurga blocuri lungi de text pentru a gasi ceea ce cauta. Fragmentand informatia dorita a fi prezentata pe Web in parti de dimensiuni reduse, vom organiza mult mai usor datele in unitati modulare respectand aceeasi schema de organizare consistenta care poate forma baza legaturilor hypertext din cadrul site-ului.

Dimensiunea unui fragment de informatie poate fi determinta doar in contextul prezentarii datelor si in functie de ceea ce se asteapta de la audienta. De exemplu, in cazul unui manual electronic sau al unor articole tehnice disponibile pe Web, ne asteptam ca majoritatea utilizatorilor sa le listeze la imprimanta continutul si apoi sa-l parcurga de pe hartie, in maniera offline. Acest lucru determina impartirea manualului in unitati logice, paginile Web rezultate fiind grupate in functie de tematicile abordate.

Astfel, ierarhia de module informationale dintr-un site poate fi vazut ca o colectie structurata de pagini Web, conform asteptarilor si deci nu va capta interesul utilizatorilor daca nu va avea o baza solida din punct de vedere organizationala si logica, aceasta in profida faptului ca ar putea cuprinde informatii clare, judicios redactate.

Cele patru etape de baza in organizarea informatiei de pe site sunt urmatoarele:

• Divizarea informatiilor in unitati logice;
• Stabilirea unei ierarhii a modulelor de date in functie de importanta si de generalitate;
• Utilizarea acestei ierarhii pentru a crea relatii intre unitatile logice;
• Analizarea rezultatului din punct de vedere estetic si functional.

Divizarea informatiei

Majoritatea informatiilor disponibile in spatiul World-Wide Web constau in scurte documente care sunt citite in maniera nesecventiala. Acest aspect este cu precadere pus in evidenta in cazul site-urilor educationale, ale companiilor sau cele guvernamentale, folosite pentru a distribuii informatii care initial au fost tiparite pe hartie.

Autorii de documentatii tehnice au descoperit inainte de inventarea Web-ului ca utilizatorii apreciaza unitatile mici de informatii, care pot fi parcurse si localizate cu rapiditate. Un exemplu este manualul electronic pus la dispozitie via comanda man de oricare sistem Unix.

Aceasta organizare in unitati scurte informative , structurate uniform, trebuie sa fie folosita si in cazul spatiului WWW din urmatoarele motive:

• Putini utilizatori ai Web-ului petrec o perioada indelungata de timp pentru a parcurge pasaje lungi de text citit pe monitorul calculatorului, majoritatea vor salva documentele lungi pe discul local sau le vor tipari;
• Unitatile distincte de informatie conduc catre alte legaturi Web. Utilizatorul care urmeaza o legatura hypertext se asteapta de cele mai multe ori sa gaseasca un fragment din informatia cautata si nu o carte pe care sa o parcurga in intregime. Pe de alta parte, informatiile nu trebuie divizate prea mult, deoarece acest aspect ar cauza greutati in aprofundarea materialului. Una pana la trei pagini de informatie (listata) sunt suficiente pentru o unitate distincta de informatie pe Web. O legatura care conduce doar catre un paragraf scurt este total nepotrivita in majoritatea situatiilor;
• Un format uniform de organizare si de prezentare a informatiilor va permite utilizatorilor sa-si foloseasca experienta de navigare pe care au acumulat-o in cadrul site-ului si sa-si dea seama in ce maniera va fi organizata o noua sectiune;
• Unitatile de informatie concise se potrivesc mai bine pentru vizualizare monitorul computerului, care ofera posibilitati limitate de afisare in cazul documentelor de dimensiuni apreciabile. Paginile Web foarte lungi dezorienteaza utilizatorul pentru ca acesta trebuie sa deruleze continutul – utilizand barele de defilare (scroll) – si sa-si aminteasca modul de organizare a informatiilor care au fost deja derulate si care nu mai sunt disponibile pe ecran.

In concluzie, in cadrul unei unitati de informatie trebuie asigurata flexibilitatea, consistenta, logica organizarii si usurinta accesarii datelor. Informatiile vor fi asadar organizate si divizate in functie de natura continutului. Vor putea exista situatii in care va trebui sa stocam documente lungi intr-o singura pagina Web, ca unitati de informatii integrate. Desi unitatile in care este impartita informatia din cadrul documentelor online trebuie sa aiba de obicei dimensiuni mici, uneori va trebui sa divizam documentul in fragmente mai mari. Acest lucru va fi efectuat mai ales in situatiile cand dorim sa oferim utilizatorilor posibilitatea sa tipareasca sau sa salveze documentul, intr-un singur pas.

Stabilirea ierarhiei datelor

Orice actiune de organizare a informatiilor disponibile pe site are nevoie de asigurarea unei ierarhii a importantei datelor, pentru a determina, de exemplu, structurile de navigare de baza pentru vizitatorul acelui site. Multe “bucati” de informatie pot si trebuie sa fie ordonate in functie de importanta lor. Dupa ce s-a determinat un set de prioritati logice in prezentarea informatiilor , se poate constri o ierarhie pornind de la conceptele importante sau cele generale si terminand cu cele specifice ori optionale. Organizarile ierarhice sunt in mod teoretic o necesitate pe Web pentru ca numeroase pagini de start si scheme de legaturi depind de astfel de ierarhii, plecand de la cea mai generala privire de ansamblu a site-ului spre submeniuri de legaturi si pagini de cuprins care devin din ce in ce mai specifice.

Astfel, paginile Web ale unui site pot fi grupate in trei categorii:

• Pagina de start (asa-numita home page sau front page);
• Paginile subiectelor principale;
• Paginile subsidiare.

Aceasta structura organizational formeaza fundatia oricarui site Web.

Cel mai important aspect il reprezinta pagina de start care trebuie sa ofere indexul (sumarul) intregului site, pentru ca vizitatorii sa gaseasca informatiile dorite cat mai usor posibil. Putem privi pagina de start drept coperta unei reviste de succes care impulsioneaza cititorii sa o cumpere si sa o parcurga cu febrilitate. Adresa paginii de start –URL-ul site-ului – poate deveni la fel de importanta ca adresa strazii pe care locuim sau adresa companiei.

Partea superioara a paginii de start va constitui primul element pe care utilizatorii il recepteaza atunci cand acceseaza site-ul. Acest aspect devine extrem de important in cazul site-urilor Web ale corporatiilor. Astfel, prima pagina este cea care capteaza sau alunga vizitatorul, formandu-i prima impresie despre organizatia sau compania pe care o reprezinta. Un aspect profesional, etic, artistic, plus un continut interesant si corect organizat vor determina atragerea vizitatorilor. Din contra, daca pagina de start este greoaie, utilizeaza fundaluri (imaginisi/sau sunete) deranjante, se incarca lent, avand un continut dificil de parcurs sau ofensator, atunci sansele ca un utilizator sa viziteze ori sa se mai intoarca pe site-ul respectiv scad foarte mult.

Un design de calitate al paginii de start este foarte important pentru succesul site-ului, strategiile proiectarii variind, tinandu-se cont de nevoile utilizatorilor specifice ale site-ului, in functie de scopurile estetice si de natura si complexitatea organizarii globale a site-ului.

O pagina de start trebuie sa contina, obligatoriu, informatii despre :

• Scopul site-ului (cine, ce, cand, unde si cum);
• Tipul continutului oferit;
• Modalitatea de a parcurge acest continut.

Desigur, continutul site-ului nu va aparea in intregime pe prima pagina, pentru aceasta ne vom folosi de paginile principale, apoi de cele subsidiare.

Cea mai importanta decizie legata de aspectul paginii de start este legata de abundenta elementelor grafice. Paginile de start ale firmelor, institutiilor si unitatilor de invatamant afiseaza cel putin o imagine de dimensiuni modeste in partea superioara a documentului. Unele site-uri comerciale aveau, in urma cu doar cativa ani, tendinta de a folosi intensiv grafica emuland interfata si functionalitatea CD-ROM-urilor de prezentare multimedia. Grafica/multimedia utilizata intensiv poate atrage atentia utilizatorului, insa paginile se vor incarca mult mai greu. De retinut faptul ca meniurile grafice de legaturi (compuse din butoane sau pictograme) se incarca de zece ori mai greu decat cele bazate pe text. Aceeasi observatie pentru unele site-uri realizate exclusiv in Flash, de catre designer fara experienta.

Opozitia dintre pagini de start atractive, bazate pe elemente grafice statice sau animate, dar care necesita timpi mari de incarcare si cele in care predomina textul, incarcandu-se rapid, reflecta nevoia de adresare spre diferite categorii de utilizatori, fiecare avand alte pretentii. Scopul principal al crearii multor site-uri Web este transmiterea de informatii interne (pentru angajatii si clientii existenti ai unei companii sau pentru studentii unei facultati) sau comunicarea cu potentialii clienti si cu vizitatori ocazionali. Nu acelasi lucru se poate afirma in legatura cu site-urile de divertisment, de exemplu, care vizeaza un alt public.

Una dintre cele mai bune metode de a satisfice cerintele utilizatorilor ocazionali, dar si pe cele ale utilizatorilor specifici este de a oferi infatisari alternative ale site-ului Web. O abordare ar fi aceea de a realiza o pagina de start atractiva vizual, orientata catre toti posibilii vizitatori, insa in acelasi timp de a oferi o pagina de start alternativa, bazata preponderant pe text, favorizand accesul rapid la informatii prin intermediul unor meniuri detaliate. O alta solutie ar fi aceea de a utiliza un antet grafic, urmat de o serie densa de legaturi bazate pe text.

Cititorul ar putea intreba: Totusi ce trebuie sa contina pagina de start? In primul rand, aceasta trebuie sa includa sigla (logo-ul) organizatiei care detine site-ul. Marimea si locul siglei reprezinta doua elemente deosebit de importante : sigla trebuie sa fie lizibila si trebuie sa fie pozitionata astfel incat sa iasa in evidenta fara ca utilizatorul sa redimensioneze fereastra navigatorului. Dimensiunea siglei nu trebuie sa depaseasca o zona de afisare intre 200×50 de pixeli si 250×100 de pixeli. Media este de 70×70 de pixeli. Cu exceptia paginii de start, in restul paginilor sigla trebuie sa includa o legatura catre pagina de start a site-ului. Sigla este pozitionata in partea superioara a fiecarui document, in general in coltul stanga-sus, deoarece este primul element cu care intra in contact vizitatorii la incarcarea paginii.

In nici un caz vizitatorul site-ului nu trebuie sa foloseasca barele de defilare orizontala. O solutie pentru evitarea defilarii orizontale este redimensionarea automata a paginii in functie de rezolutia monitorului folosit de catre utilizator.

Ordinea informatiilor disponibile in pagina de start are un rol foarte important in intelegerea structurii site-ului. Modul vizual in care sunt reprezentate legaturile trebuie sa se regaseasca – in mod identic – si in cadrul celorlalte pagini ale site-ului.

Dupa ce s-a stabilit care sunt informatiile cele mai importante menite a fi cuprinse in pagina de start, acestea vor fi evidentiate prin folosirea unor titluri sugestive. Asa cum am mai afirmat, titlurile vagi sau cele continand elemente de jargon pot conduce la confuzii, de cele mai multe ori vizitatorul parasind site-ul.

Se recomanda, de asemenea, ca pagina de start sa aiba o infatisare putin diferita de restul paginilor pentru ca vizitatorii sa o identifice usor.

In ceea ce priveste legaturile spre paginile subiectelor principale, categoriile principale ar putea fi – minimal vorbind :

• Firma de comert: Prezentare (scurt istoric), Servicii, Produse comercializate, Suport tehnic, Posibiliati de contact (adresa), Alte legaturi;
• Asociatie non-profit: Prezentare, Membri, Profil, Inscrieri, Dialog;
• Publicatie: Prezentare, Fragmente de articole, Ultimul numar, Arhiva editiilor precedente, Abonamente, Redactia, Posibilitati de colaborare;
• Artist: Biografie, Publicatii/Discografiie/Tablouri, Lansari/Concerte/Vernisaje, eventual fragmente din publicatii/melodii/galerii, Fan Club, Contact;
• Site personal: Curriculum Vitae, Fotoografie, Domenii de interes, Locuri de munca/studio, Pasiuni, Posibilitati de contactare.

Pentru cazul site-ului unei firme, nu se recomanda prezenta unei descrieri a acesteia in pagina de start. Descrierea firmei nu reprezinta o informatie importanta pentru public – se estimeaza ca doar 20-30% din numarul total de vizitatori au citit sau au accesat pagini care contin descrierea firmelor detinatoare de site-uri Web. Pentru cei mai multi utilizatori, cele mai importante informatii sunt cele legate de serviciile sau produsele oferite. Spre exemplu, in cazul site-urilor mass-media, vizitatorii sunt interesati de cele mai importante stiri de presa si nu de informatiile referitoare la compania care intretine site-ul.

La fel, activitatile pe care le desfasoara firma trebuie sa fie bine definite prin utilizarea unor titluri sugestive insotite de comentarii scurte. In pagina de start vor trebui evitate prezentarea integral a activitatilor exercitate de companie sau aglomerarea a mai mult de 4-5 titluri definind activitatile firmei. Pentru descrierea acestor activitati se recomanda folosirea unor pagini auxiliare pe care vizitatorul sa le poata accesa prin intermediul unor legaturi bine definite in pagina de start a site-ului Web.

Din punctul de vedere al timpului de incarcare, pagina de start trebuie insumeze o dimensiune medie de 30-40 kilobytes (incluzand toate elementele grafice, multimedia, foile de stiluri etc.). Maximul nu trebuie sa depaseasca 70 de kilobytes. Conform cunoscutului expert in ergonomia site-urilor Web si a interfetelor utilizator – Jakob Nielsen – ar fi indicat ca pagina de start sa se incarce in aproximativ 10 secunde. Acest lucru insa este aproape imposibil pentru mai bine de 75% dintre cele mai bine realizate site-uri Web actuale.

Paginile subiectelor principale sunt acele pagini care au legaturi pornind de la pagina de start si care ofera subiectele de interes ale site-ului Web. Asftel, vizitatorul poate parcurge continutul care-i capteaza atentia si-l intereseaza.

Oricare pagina diferita de cea de start si de cele ale subiectelor principale o vom numi pagina subsidiara. Paginile subsidiare sunt subseturi ale unei pagini cu subiect principal care bineinteles, nu poate gazdui toate informatiile despre un anumit aspect. Dintr-o pagina subsidiara utilizatorii trebuie obligatoriu sa poata reveni la pagina de start si, eventual, la paginile principale.

Realizarea relatiilor dintre modulele de informatie

Atunci cand sunt confruntati cu un sistem nou si complex de informatii hypertext, utilizatorii isi construiesc modele mentale si apoi folosesc aceste modele pentru a evalua relatiile stabilite intre subiectele prezentate sau pentru a anticipa locul unde pot gasi informatii noi. Succesul site-ului Web va fi determinat in mare masura si de proportia in care sistemul actual de organizare se potriveste asteptarilor vizitatorilor. O organizare logica va permite utilizatorilor sa formuleze cu success predictii asupra localizarii pe site a informatiilor dorite. Metodele consistente de grupare, ordonare, etichetare si stabilire a aranjamentului informatiilor, de cele mai multe ori in maniera grafica, dau posibilitatea utilizatorilor sa isi foloseasca experienta deja acumulata pe parcursul vizitelor altor pagini ale site-ului si in cazul paginilor noi, cu care nu sunt inca familiarizati. O structura departe de a fi logica, neinteligibila va conduce la frustrarea constanta a vizitatorilor in incercarea de a gasi o cale coerenta de parcurgere a informatiilor inrudite.

Analiza

Dupa crearea site-ului, vor trebui analizate estetic, precum si utilitatea si eficienta schemei organizationale adoptate. Indiferent de structura de organizare aleasa, un design corect este mai mult o chestiune de proportie intre structura si relatia dintre meniurile sau pagina de start si paginile subsidiare. Scopul este de a construi o ierarhie a meniurilor de legaturi si a paginilor care sa para naturala utilizatorului, fara a provoca nedorite confuzii, respectandu-se principiile generale de utilizare a site-urilor Web.

Din pacate, site-urile tind uneori sa se extinda mult si adesea coplesesc vizitatorul, distrugandu-se ceea ce initial – cand site-ul avea dimensiuni mai modeste – a fost o schema bine realizata de meniuri de legaturi, site-urile avand ierarhii superficiale de legaturi depind de meniuri masive care cu timpul devin confuze si grupeaza informatii neinrudite, listate fara o ordine anume. Contextual navigarii este astfel distrus.

O situatie contrara este cea in care schemele de meniuri de legaturi sunt prea adanci, scufundand informatiile dedesubtul mai multor niveluri de meniuri. Pentru a ajunge la documentul dorit, utilizatorul trebuie sa urmeze astfel prea multe legaturi continute de meniurile imbricate ale site-ului.

Meniurile, mai ales cele bazate pe butoane grafice, isi pierd valoarea daca include mai mult de patru sau cinci legaturi. Paginile de meniu bazate pe text sau pe liste pot contine numeroase legaturi, fara a coplesi insa utilizatorul si fara a-l forta sa deruleze liste lungi. Navigarea prin mai multe niveluri de meniuri pentru ca intr-un final sa se ajunga la continutul dorit devine enervanta si nu este deloc recomandabila. Nu este indicat utilizarea a mai mult de doua niveluri de meniuri de legaturi.

Daca site-ul Web creste in permanenta ca volum de pagini, proportia optima dintre meniurile de legaturi si paginile avand continut propriu-zis se schimba continu. Reactia utilizatorilor (si analizarea fisierelor de jurnal pentru urmarirea traficului navigarii prin site) ne pot ajuta sa decidem daca schema de meniu utilizata este buna sau prezinta puncte slabe. Structurile complexe de documente hypertext presupun ierarhii adanci de meniuri, insa utilizatorii nu trebuie obligati sa parcurga mai multe pagini cu meniuri, daca accesul direct este posibil. Scopul este de a produce un arbore ierarhic bine proportionat menit a facilita accesul rapid la informatii si de a ajuta utilizatorii sa intelaga modul de organizare a site-ului. Astfel, structura de navigare trebuie sa fie bine echilibrata.

In ceea ce priveste categoria utilizatorilor experti sau grabiti, scopul principal este de a le furniza informatia de care au nevoie cat mai repede, aceasta inseamna ca trebuie conceputa o ierarhie eficienta a informatiei, pentru a minimiza numarul pasilor de parcurgere a meniurilor de legaturi ale paginilor. Studiile privind interfetele Web au aratat ca utilizatorii prefera meniuri care prezinta un minim de cinci pana la sapte legaturi. De asemenea, vizitatorii prefera o serie de pagini relativ dense incluzand liste de optiuni in locul mai multor pagini oferind meniuri simplificate.

Pentru ca utilizatorii sa aiba acces la informatiile dorite, trebuie ca incarcarea documentelor sa se realizeze rapid. Utilizatorii nu suporta intarzieri prea lungi. Cercetarile au aratat ca pentru majoritatea activitatilor executate pe calculator, pragul de frustrare a utilizatorului este de aproximativ 10 secunde.

Proiectele de pagini Web care nu sunt bine “reglate” pentru viteza de acces la retea a utilizatorilor tipici pur si simplu ii vor frustra. Vizitatorii navigand pe Web via linia telefonica nu vor avea rabdare sa parcurga, de exemplu, pagini incluzand imagini de dimensiuni mari. Pentru realizarea unui site intranet destinat unei universitati sau unei companii, unde majoritatea utilizatorilor vor accesa serverul Web la viteza unei retele locale, se va putea folosi mai mult continut grafic sau multimedia.

Asigurarea simplitatii si consistentei

Utilizatorii nu sunt impresionati de complexitatea gratuita a site-ului, in special cei care doresc de la site-ul vizitat informatii clare si actuale. Fiecare vizitator are anumite modele vizuale, procesarea vizuala a informatiilor bazandu-se pe capacitatea mintii de a clasifica formele (pattern-urile).

Fiecare obiect de interfata (e.g. : butoanele, sigla organizatiei) are asociat un simbol. Oriunde este reprezentat intr-o pagina Web obiectul in cauza trebuie folosit simbolul care il reprezinta. Pentru a fi eficienta, interfata trebuie sa posede un numar redus de simboluri, restrangandu-se pe cat posibil la minim vocabularul de interactiune cu utilizatorul.

Proiectarea unei interfete Web in care modelul mental al designerului sa fie acelasi cu cel al utilizatorului nu este deloc usoara. Utilizatorul poate sa nu aiba asteptari concrete asupra modului in care interactioneaza cu site-ul.

Trebuie astfel gasita o metoda de a oferi utilizatorului informatii despre functionalitatea unei componente a site-ului (e.g.: cosul de cumparaturi prezent intr-un magazine electronic). Cel mai des intalnit mod de a realiza aceasta este metafora.

Metaforele de interfata care vor fi folosite trebuie sa se dovedeasca simple, familiare si logice. O metafora rau aleasa se dovedeste periculoasa si mai ineficienta decat daca ar fi lipsit complet. De exemplu, daca intentionam sa utilizam o metafora pentru actiunea de a transmite informatii, vom putea alege simbolul unei carti si nu al unui elefant.

Cel mai bun design pentru a prezenta informatiile este cel pe care majoritatea utilizatorilor nu il observa. Nu conteaza caracterul (grafic sau textual) al interfetei Web, ci usurinta interactiunii cu vizitatorul.

Un alt pericol este sa se adopte o metafora globala pentru intregul site, in situatia cand acest lucru nu este posibil.

Un excelent model de design Web este cel al site-ului companiei Adobe. Paginile utilizeaza imaginile drept instrumente de navigare, aplicate consistent pretutindeni. Daca retinem localizarea legaturilor standard de navigare prezente in antetul paginii, interfata devine aproape invizibila si navigarea se desfasoara foarte usor.

Pentru lizibilitate si functionalitate maxima, designul paginii si al site-ului trebuie sa fie construit dupa un model consistent de unitati modulare, toate conforme aceluiasi plan de baza, recurgand la aceleasi teme grafice, conventii editorial si ierarhii de organizare/.

Scopul este sa fim consistenti si predictibili, astfel incat utilizatorii sa exploreze confortabil site-ul, increzatori ca detin controlul navigarii. Identitatea grafica a unor serii de pagini din site-ul Web furnizeaza indicatii vizuale cu privire la continuitatea informatiei. Este ceea ce Alan Cooper numea “asigurarea orchestratiei”, adica fluxul de operare in cadrul unei interfete.

Grafica din antetul prezent pe fiecare pagina a site-ului creeaza o interfata consistenta si o identitate de necontestat a organizatiei.

Chiar daca paginile nu utilizeaza elemente grafice, o abordare consistenta a infatisarii titlurilor, subtitlurilor, a subsolurilor de pagina si a legaturilor spre pagina de start sau catre alte pagini va intari de asemenea simtul de orientare pe site. Aceasta presupune consistenta corpurilor de litera, consistenta cromatica si consistenta pozitionarii elementelor de interfata.

Pentru a pastra caracterul consistent al site-ului, informatiile provenind din alte surse (i.e. documente sau imagini copiate de pe alte site-uri) vor fi prelucrate din punctual de vedere al designului utilizat de noi. Desigur, va trebui sa tinem seama de restrictiile privind drepturile de autor pentru copierea de informatii in vederea includerii lor in site-ul nostru.

Stabilirea designului

Pentru a convinge utilizatorii ca informatiile disponibile pe Web sunt de incredere si clar prezentate, proiectarea site-ului Web se va realiza cu aceeasi atentie cu care s-ar realiza orice alt tip de document informativ al firmei, folosindu-se aceleasi standarde de editare si de design ireprosabil. Un site neglijent construit, avand un design vizual slab nu va inspira incredere vizitatorilor, mai ales in domenii precum comertul electronic.

Stabilirea functionala in designul Web inseamna asigurarea functionarii elementelor interactive ale site-ului in vederea exploatarii eficiente a acestuia. Stabilitatea functionala presupune doua componente :

• Realizarea optima a site-ului chiar de la prima versiune a acestuia, din momentul construirii si implementarii;
• Mentinerea unei bune functionari a site-ului de-a lungul existentei sale.

De multe ori, o proiectare initiala prezentand carente va conduce, ulterior, la intretinerea anevoioasa sau chiar imposibila a site-ului.

Site-urile Web de calitate sau implicit interactive, dinamice, incluzand legaturi multiple catre paginile locale din interiorul site-ului sau spre alte site-uri Web externe.

Pe masura ce proiectam site-ul , va trebui sa verificam regulat validitatea legaturilor. Desigur, si dupa darea in exploatare, aceasta actiune de verificare a legaturilor va trebui realizata periodic. De asemenea, va trebui verificat si continutul paginilor indicate de legaturi, pentru a vedea daca mai este relevant nevoilor noastre.

Asigurarea accesibilitatii

Nu toti utilizatorii site-ului vor putea profita de posibila bogatie grafica oferita de paginile Web. Unii vizitatori ar putea parcurge site-ul folosind un navigator text(precum Lynx sau Links din mediile Linux) sau ar putea avea diverse handicapuri fizice. Un mare avantaj al limbajului HTML este abilitatea de a oferi mesaje alternative fiecarui obiect multimedia – de exemplu, atributul alt pentru „img”, summary pentru table ori title pentru majoritatea marcatorilor. Utilizatorii care nu au posibilitatea vizualizarii grafice a continutului site-ului vor putea asadar intelege functionalitatea elementelor grafice/multimedia din paginile noastre folosind navigatoare Web audio, utilizatorii nevazatori pot auzi (prin intermediul vorbirii sintetizate) mesajele alternative furnizate, astfel incat nu vor pierde in totalitate continutul butoanelor si imaginilor grafice de navigare. Daca vom folosi sisteme de meniuri grafice pentru navigare, meniurile alternative bazate pe text vor oferi un ajutor important acestei categorii special de utilizatori.

De mentionat faptul ca in cadrul Consortiului Web a fost constituit un grup de interes in ceea ce priveste accesibilitatea web – Web Accesibility Initiative (WAI).

Contactul cu utilizatorii

Dupa cum am mentionat mai sus, designul Web ar trebui sa ofere un suport consistent – functional si vizual – nevoilor de navigare ale utilizatorilor, prin intermediul designului grapfic, butoanelor de navigare sau al legaturilor hypertext plasate in mod uniform. Trebuie sa fim insa pregatiti sa raspundem intrebarilor si comentariilor utilizatorilor. Site-urile Web proiectate judicious trebuie intotdeauna sa includa legaturi directe catre site-ul editorului sau al companiei de design Web (webmaster-ului) care are in responsabilitate administrarea site-ului. Pastrarea permanenta a legaturii cu utilizatorii este vitala pentru succesul pe termen lung al organizatiei. Astfel, o legatura “Contact” – oferind posibilitatea de a trimite macar prin posta electronica un mesaj din partea vizitatorului este obligatorie.

Unele site-uri, mai ales cele personale, incurajeaza utilizatorii sa-si noteze impresiile in asa-numitele carti de oaspeti (guestbooks), similar celor fizice. Acestea permit rasfoirea impresiilor altor vizitatori. Administratorul site-ului trebuie insa sa examineze regulat continutul unei asemenea liste.

Prezentarile de informatie, indiferent de mediul folosit (mass-media clasice, CD-ROM, Web etc.), sunt guvernate de o serie de reguli, determinate de obiectivele propuse, de logistica efectiva a mediului ales si de natura publicului caruia ne adresam.

Vom ilustra in continuare cateva dintre strategiile de prezentare a informatiilor in functie de specificul site-ului si de audienta acestuia. Vom lua in calcul trei mari categorii de site-uri : de tip intranet, de continut si de prezentare.

Pentru inceput ne vom concentra asupra site-ului de tip intranet in functie de doua criterii : gradul de linearitate al prezentarii si lungimea timpului de contact cu utilizatorul tipic. In concordanta cu acestea, in intranet, pentru site-urile avand continut educational sau ale unor firme care doresc sa-si instruieasca personalul folosind tehnologiile Web, putem lua in calcul urmatoarele aspecte :

• Instruirea. Aplicatiile de instruire bazate pe Web tind sa organizeze informatiile intr-o forma plata, extrem de lineara, bazata pe metafora cartii tiparite. Vizitatorului i se prezinta putine oportunitati in ceea ce priveste devierea de la ideea centrala a prezentarii. Nu trebuie sa confundam scopul unei astfel de aplicatii Web – care este instruirea pas cu pas intr-un anumit domeniu – cu propriile noaste asteptari, oferind legaturi menite a-l indeparta pe utilizator de mesajul central al site-ului. Pentru facilitatea navigarii, vor trebui puse la dispozitie legaturi de navigare, de genul “Inainte” si “Inapoi”, oferind astfel cititorului o modalitate lineara de parcurgere a intregului continut. Aceasta permite realizarea de aprecieri mai exacte referitoare la timpul petrecut de utilizator pe site. Multe prezentari, axate pe subiecte concrete, presupun un timp de contact de mai putin de o ora sau sunt divizate in sesiuni cu intindere de maxim o ora. Este cazul cursurilor online. Trebuie sa informam utilizatorul asupra timpului petrecut pentru parcurgerea intregii sesiuni si sa-I atentionam sa nu se abata de la materialul necesar. Aceasta mai cu seama daca doresc sa obtina un atestat pentru acel curs de instruire. Mentionam faptul ca aplicatiile de instruire de acest gen necesita, in unele cazuri, autentificarea utilizatorului, iar informatiile despre acesta si scorul obtinut sunt stocate intr-o baza de date conectata la site-ul respectiv.
• Invatarea. Aplicatiile Web de invatare sunt, de asemenea, construite in jurul unei expuneri centrala, dar de obicei ofera mai multe oportunitati pentru student. Un atu major este cel de a se putea urmari digresiuni interesante de la temele principale ale site-ului, existand permanent posibilitatea revenirii la prezentarea centrala. Informatia prezentata este mai sofisticata si mai detaliata decat in cazul aplicatiilor de instruire. Structurile hipertext prea complicate pot distrage atentia si pot astfel impiedica vizitatorii sa parcurga prezentarea de baza. Daca dorim sa furnizam utilizatorilor legaturi catre alte resurse Web suplimantare (exterioare site-ului nostru), va trebui sa le grupam intr-o pagina separata, nu in cadrul materialului principal. De obicei, utilizatorii vor dori sa tipareasca materialul disponibil pe Web pentru a-l parcurge ulterior pe hartie, de aceea trebuie sa furnizam si o versiune ”pentru tiparire” (printer friendly) – in format HTML sau PDF – care organizeaza mai multe pagini intr-una singura, eventual adoptand o formatare mai apropiata de cea a unei carti tiparite.
• Educatia. Publicul orientat catre o invatare euristica, directa, va fi iritat de strategiile de design lineare. Adesea, utilizatorul tipic al aplicatiilor educative poseda deja un anumit grad de cunostinte. Structurile hipertext nelineare, interactive, flexibile sunt cele mai potrivite pentru a organiza informatiile destinate acestor utilizatori. De exemplu, este dificil de stabilit a priori ce subiecte vor fi mai interesante pentru un licentiat sau un profesionist experimentat. Designul trebuie sa permita accesul rapid la o gama larga de subiecte. Uzual, sunt prezente mai multe legaturi catre materiale pe aceeasi tema din cadrul site-ului si din site-uri externe. Listele cu legaturi text pot fi vazute ca fiind cuprinsul sau indexul temelor principale, deoarece se incarca rapid si are nevoie de “stimulente” pentru focalizarea atentiei: imagini cu impact sau elemente grafice aspectuase care sa incite la parcurgerea materialului. De asemenea, trebuie prevazute posibilitati de listare a informatiilor (articolelor) disponibile. Un dezavantaj al acestei abordari este imposibilitatea aprecierii duratei de vizitare. Aceasta de cele mai multe ori va fi mai scurta decat in cazul site-urilor de instruire sau de invatare pentru ca utilizatorii sunt de obicei sub presiunea timpului. Aspectul pozitiv constituie ulterioara revenire pe site a vizitatorilor interesati de alte informatii oferite sau de aprofundarea celor deja parcurse.
• Documentarea. O alta categorie este cea a site-urilor Web care permit accesul la diverse informatii documentare sau la referinte bibliografice privitoare la un anumit subiect. O proiectare buna va permite utilizatorilor sa navigheze rapid, sa gaseasca usor ceea ce doresc si apoi sa tipareasca facil sau sa salveze informatiile corespunzatoare. Nu exista reguli generale, iar modelele folosite sunt in totalitate nelineare. Continutul si structura meniurilor de subiecte trebuie sa fie organizate in mod profesionist pentru a permite o cautare rapida, ierarhica, o descarcare facila a documentelor si o accesare comoda a optiunilor de tiparire a informatiilor. Grafica trebuie sa fie minimala pentru a micsora timpul de incarcare a paginilor. Site-ul trebuie sa includa un motor de cautare interna si un index de domenii. Pentru acest tip de site-uri, utilizatorul trebuie sa petreaca un anumit timp minim in vederea indeplinirii scopului sau.

O a doua categorie majora o reprezinta cea a site-urilor de continut. Acestea acumuleaza vizitatori interesati de informatiile oferite de cele mai multe ori gratuit si devin generatoarele de trafic pentru site-urile care au un caracter comercial (i.e. magazinele electronice sau distribuitorii de servicii Web cu plata). Astfel vizitatorii site-urilor de continut pot deveni ulterior clienti ai altor site-uri conexe, dedicate comercializarii de bunuri si de servicii. Domeniul de specializare a informatiilor puse la dispozitie de un site de continut trebuie sa reprezinte o nisa cu arie mica de interes. Un site care cuprinde – intr-o mixtura eterogena – glume, SMS gratuity, horoscop, oferte de muzica digitizata si fotografii ale manastirilor din Moldova nu poate fi unul serios. Exceptia de la regula o reprezinta portalurile – cazuri aparte din categoria site-urilor de continut, deoarece ele sunt de fapt integratoare de continut, fara a fi insa doar simple colectii nestructurate de legaturi spre alte site-uri. Unul dintre scopurile majore urmarit de un site de continut este cel de a capta atentia unui numar cat mai larg de vizitatori, ceea ce conduce la un trafic accentuat si la posibilitatea de castig prin expunerea unui numar cat mai mare de afise publicitare ale unor site-uri comerciale sau prin racolarea de clienti.

Obiectivele principale ale unui site de continut pot fi :

• A fi lider in domeniul de specializare a site-ului. Daca nu ne propunem sa fim primii, nu vom avea sansa sa ocupam nici macar locul secund. Ca si in jocul de sah, trebuie sa retinem ca initiativa poate asigura victoria, iar initiativele, de cele mai multe ori, apartin liderului.
• Stilul trebuie sa acopere toate nivelurile calitative ale domeniului sau de specializare. Desi trebuie sa se acorde prioritate informatiilor de nivel mediu, accesibile marelui public (care , de altfel, genereaza majoritatea traficului), informatiile pretioase, de calitate, din cadrul domeniului trebuie sa constituie o conditie sine qua non in privinta credibilitatii. Un prim avantaj este acela ca audienta va sesiza prezenta acestui nivel superior (chiar daca nu intelege si nu este interesata de aceste informatii). Al doilea castig provine din faptul ca nivelul superior va determina formarea in timp a unei comunitati a expertilor in domeniu, comunitate care se va asocia site-ului si-i va putea face reclama indirecta, conducand la cresterea valorii acestuia.
• Site-ul trebuie sa genereze un trafic constant pentru un segment de public cat mai bine definit. Pentru viitorii posibili cumparatori de spatiu publicitar in cadrul site-ului nostru este foarte important sa existe un public-tinta bine definit. Indeplinirea acestui obiectiv este dificil de intrevazut la inceput. Realizand profilul vizitatorilor, putem constata ulterior categoriile principale ale audientei, iar designul si continutul site-ului pot fi ajustate pe parcurs pentru a castiga noi clienti.

Al treilea tip de site Web il reprezinta site-ul de prezentare a unei companii sau organizatii. Unul dintre principalele aspecte de care trebuie sa tinem seama este acela ca audienta site-ului unei organizatii nu este si nici nu se doreste reprezentata exclusiv de conducerea acesteia. Site-urile focalizate pe descrierea companiei, a misiunii si istoriei acesteia, eventual chiar avand fotografia managerului general in prim-plan (sau chiar pe prima pagina) nu vor capta atentia clientilor firmei, acestia dorind informatii concrete, utile. Site-ul Web nu trebuie conceput dupa dorinta personalului de conducere al organizatiei, ci conform obiectivelor acesteia si audientei reale.
In acelasi timp, site-ul nu trebuie sa fie oglinda fidela a companiei, pentru ca vizitatorii ocazionali nu sunt interesati sa deduca structura firmei din modul de organizare a site-ului. Chiar daca este mai usor sa distribuie mai multor departamente responsabilitatile interne in ce priveste dezvoltarea si intretinerea site-ului, scopul principal este asigurarea consistentei si orientarea site-ului catre interesele posibililor clienti. Deseori se dovedeste necesar ca informatia provenita de la un singur department sa fie distribuita pe mai multe pagini sau, dimpotriva, in cadrul unei singure pagini sa coexiste date referitoare la activitatea mai multor departamente. Interesele utilizatorilor sunt cele care dicteaza organizarea site-ului si nu structura interna a companiei.

Sunt situatii in care o companie furnizeaza un mod foarte avantajos de prezentare pentru medii de comunicare traditionale, dar obtine rezultate slabe in ceea ce priveste prezenta pe Web. Problema provine din faptul ca spatiul WWW este un mediu nou, fara asemanare cu mass-media. Nu se poate crea un site bun al firmei preluand informatiile si designul dintr-o brosura sau dintr-un catalog de prezentare, chiar daca acestea s-au bucurat de succes. Web-ul nu trebuie tratat ca mediu de importanta secundara.

Continutul propriu site-ului Web al companiei trebuie sa aiba in vedere specificul comunicarii prin Internet. De regula, creatorii specializati in transmiterea continutului de tip linear specific mediilor traditionale sunt incapabili sa realizeze materiale de buna calitate pentru utilizarea pe Web. Este valabila si situatia inversa: echipa care produce continut destinat publicarii pe Web nu va putea lucra la proiecte destinate publicarii in mass-media traditionale.

La finalul acestei sectiuni trebuie sa retinem faptul ca site-urile dedicate intranetului trebuie proiectate si administrate intr-o maniera diferita fata de cele care se adreseaza unui public universal. Diferenta majora este data de faptul ca o companie poate avea un singur intranet, cu un public mult mai putin eterogen si mult mai predictibil decat cel al spatiului WWW. Organizatiile utilizeaza de obicei intranetul pentru a mari productivitatea muncii si pentru a economisi timpul angajatilor. In nici un caz in astfel de site-uri nu vom include reclame, de exemplu.

[et_pb_section fb_built=”1″ admin_label=”section” _builder_version=”3.22″][et_pb_row admin_label=”row” _builder_version=”3.25″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_text admin_label=”Text” _builder_version=”3.27.4″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat” hover_enabled=”0″ sticky_enabled=”0″]

De vreme ce proiectarea de site-uri Web reprezinta in fapt un caz particular de proiectare a interfetelor cu utilizatorul, vom incerca sa oferim diverse solutii la problemele proiectarii si realizarii efective de interfete om-masina. Acest proces complex va fi urmarit si detaliat din perspectiva urmatoarelor etape:

• Identificarea si intelegerea nevoilor utilizatorilor finali;
• Analizarea activitatilor si a contextului interactiunilor dintre om si masina;
• Prototipizarea interfetei, programarea interfeteti, reiterarea etapelor anterioare.

Scopul si obiectivele site-ului Web

Identificarea si intelegerea nevoilor vizitatorilor site-ului dorit a fi proiectat au in vedere stabilirea scopului acestuia. Oricare ar fi specificul site-ului Web, primul pas este acela de a ne asigura ca ne-am definit un set de obiective, adica stim ce dorim sa realizam odata cu demararea activitatilor de construire si dezvoltare a site-ului. Fara o fraza clara – menita a preciza scopul si obiectivele – proiectul nu va avea succes. Constientizarea scopului dorit a fi materializat si grija planificarii activitatilor sunt cruciale, mai ales daca facem parte dintr-o echipa de design a unui site. Inainte de a incepe construirea site-ului respectiv, trebuie sa avem in vedere:

• Identificarea publicului tinta (target audience);
• Stabilirea scopului site-ului;
• Cunoasterea obiectivelor principale;
• Intocmirea unui plan concis privitor la informatiile disponibile pe site.

In paralel, va trebui demarata activitatea de identificare a tuturor informatiilor textuale, grafice si multimedia si a resurselor disponibile pe care va fi necesar sa le colectam sau sa le cream pentru a atinge obiectivele stabilite.

Stabilirea obiectivelor finale

Principiul de design al site-ului este furnizat de sloganul sub care urmeaza a se desfasura intreaga activitate: o fraza clara si scurta care expune obiectivele. Trebuie sa avem o motivatie precisa in cearea unui site Web, iar pentru aceasta este imperios necesar sa explicam obiectivele, in functie de indeplinirea acestora urmand a analiza viitorul succes al site-ului nostru.

De exemplu, o fraza-cheie specificand obiectivele site-ului Web al unei societati de prestari servicii ar putea fi :

“Site-ul Web va reduce solicitarile de la biroul de informatii referitoare la activitatile societatii. Site-ul Web va descongestiona personalul responsabil cu activitatea de corespondenta. Pe site va fi disponibil intregul continut al publicatiei pe care o editeaza trimestrial organizatia, plus diverse informatii de actualitate. Dupa un an se va decide prin vot daca publicatia Web a avut succes si se va analiza posibilitatea de a se renunta la forma tiparita a acesteia, micsorandu-se cheltuielile”.

Aceasta enuntare a scopurilor poate continua cu enumerarea mai multor obiective financiare si organnizationale specific, cu stabilirea perioadei si a modului de evaluare a succesului prezentei pe Web a respectivei societati, prin intermediul site-ului dezvoltat.

Desigur, trebuie sa tinem seama de faptul ca obiectivele de mai sus nu pot fi aplicate in cazul unui site Web de alt factor (de exemplu, scopurile unui site dedicate divertismentului interactiv difera de cele ale unui site asociat unei conferinte stiintifice din domeniul calculatoarelor).

De multe ori se intampla ca problema principal sa o constituie tocmai lipsa scopului. O motivatie de genul “si alte companii au site-uri Web” nu reprezinta un argument acceptabil. Desigur, din ce in ce mai des apare – mai ales in mass-media – sintagma “daca nu esti pe Internet, nu existi” si, ca atare, nici o organizatie serioasa nu isi poate permite sa neglijeze acest mediu de comunicare si de afaceri. A poseda doar un site Web drept carte de vizita on-line – mijloc de promovare a imaginii firmei – nu este suficient in prezent. De asemenea, acest aspect nu reprezinta nici pe departe modul cel mai eficient de valorificare a posibilitatilor oferite de tehnologiile pe Internet in general si de cele Web in special.

Trebuie retinut faptul ca procesul de construire a unui site se desfasoara in mai multe etape, informatiile puse la dispozitie prin intermediul lui schimbandu-se frecvent. Editarea pe termen lung a informatiei si dezvoltarea tehnica a site-ului trebuie sa faca parte din planurile noastre importante legate de design. Fara aceasta perspectiva pe termen lung, site-ul Web va avea aceeasi soarta ca multe publicatii tiparite, care au debutat in conditii favorabile, dar nu au avut continuitate.

Cunoasterea audientei

Un bun start pentru a stimula personalul sa conlucreze la conturarea unei imagini cat mai benefice asupra organizatiei este evaluarea avantajelor pe care ar putea sa le aiba utilizatorul care va aloca din timpul sau cateva minute pentru a ne vizita site-ul.

Identificarea potentialilor vizitatori ai site-ului este cruciala. Structurarea designului site-ului se va face in concordanta cu nevoile si asteptarile audientei. Gradul de instruire, interesele si dorintele utilizatorilor vor varia de la novicii care au nevoie de o introducere atent structurata pana la utilizatorii experti – iritati de orice aspect care le intarzie accesul la informatie. Un site web bine proiectat ar trebui sa fie capabil sa se acomodeze unei game largi de interese si aptitudini ale utilizatorilor. De exemplu, in contextual intranetului, daca scopul site-ului este de a furniza informatii interne privitoare la firma (e.g.:documente despre resursele umane, noi oportunitatiaparute in cadrul companiei sau alte informatii care de obicei sunt tiparite), site-ul va fi folosit de angajatii acelei organizatii, fiind vizitat chiar de mai multe ori pe zi.

Va trebui, asadar, sa descoperim ce informatii ar putea avea valoare pentru vizitatori si sa le oferim in cadrul site-ului.

In primul rand trebuie sa ne concentram asupra primei impresii pe care le-o face vizitatorilor site-ul nostru. Obiectivul este de a atrage utilizatorii ocazionali prin intermediul unor imagini placate si al unor sloganuri prezentand continutul. Toate legaturile din pagina de start trebuie sa conduca spre paginile subiectelor importante din cadrul site-ului.

Pentru aceasta trebuie sa multumim mai multe categorii de utilizatori ai site-ului care pot fi :

• Utilizatorii novice si cei ocazionali. Posibilitatile de intelegere si orientare ale acestora sunt dependente de o structura clara a site-ului si de un acces facil catre schemele de organizare a informatiilor disponibile. Novicii sunt intimidati de meniurile-text complexe si nu vor cerceta in detaliu site-ul daca pagina de start nu ofera imagini atractive si nu este judicious organizata. Dupa studiile lui Jakob Nielsen – unul dintre specialistii notorii in utilizarea interfetelor – mai putin de 10% din cititorii unei pagini Web au derulat documentul pentru a parcurge si informatiile din partea inferioara a acestuia. Utilizatorii ocazionali trebuie sa beneficieze de pagini prezentand rezumate ale informatiilor importante, de harti ierarhice ale continutului site-ului, de imagini sugestive care sa-i ajute sa isi aminteasca localizarea informatiilor din cadrul site-ului. Pagini continand un glosar de termeni, acronime si abrevieri, plus o lista cu “intrebari frecvente” (documente de tip FAQ – Frequently Asked Questions) pot fi de ajutor utilizatorilor ocazionali sau primilor veniti, mai ales in cazul unor site-uri prezentand un continut complex.
• Utilizatorii frecventi si expertii. Aceasta categorie viziteaza site-ul cu scopul de a obtine, rapid si cu un grad mare de acuratete, informatiile dorite. Utilizatorii experti nu au rabdare sa foloseasca meniuri grafice multiple oferind de la doua pana la sase optiuni la un moment dat. Ei solicita meniuri-text care se incarca rapid si care pun la dispozitie legaturi spre subiectele importante. Grafica inutila enerveaza acest tip de audienta. Utilizatorii experti si cei frecventi au formulate in general scopuri specifice si vor aprecia legaturile spre informatii de detaliu, motorul de cautare interna sau indexul site-ului.
• Utilizatorii internationali. Proiectarea Web trebuie sa tina cont si de internationalizare. Vizitatorii site-ului pot proveni din medii si state diferite. Pentru a avea o audienta larga, la nivel mondial, va trebui sa oferim traduceri, in cele mai frecvente folosite limbi, cel putin pentru paginile importante. Trebuie evitate elementele de jargon sau acronimele tehnice obscure in cadrul paginilor introductive. De asemenea, nu trebuie sa presupunem ca fiecare cititor este familiarizat cu conventiile locale privitoare la data si timp. De exemplu 4/9/02 pentru un American va insemna data de 9 aprilie 2002, dar utilizatorii din Europa ar putea interpreta aceasta abreviere drept 4 septembrie 2002. Aceeasi observatie este valabila si pentru alte unitati de masura.

Stabilirea cerintelor

Proiectarea site-ului trebuie sa ia in consideratie cerintele impuse de beneficiarul acestuia. Se impune asadar discutarea cu beneficiarul, in amanuntime, a cerintelor, bazandu-se de comun acord asupra unor aspecte generale si/sau particulare ale site-ului respectiv. Beneficiarul, autorul ori ambii pot decide, printre altele, care vor fi:

• Platforma-tinta (sistemul hardware, sistemul de operare, serverul Web, clientul/clientii Web);
• Limbajul sau limbajele de programare utilizate si modul de procesare a datelor (daca este cazul);
• Nivelul programarii Web (pe server, la client sau o abordare mixta);
• Sistemul de management al bazelor de date si al altor resurse;
• Designul general al site-ului;
• Cerintele de securitate (e.g.:controlul accesului);
• Frecventa actualizarii informatiilor si dinamicitatea lor;
• Audienta si specificul continutului.

Problemele practice de construire si mentinere a unui site Web de dimensiuni moderate (100 de pagini) pot fi multiple. Dintre acestea se pot enumera:

• Modificarea frecventa a documentelor avand continut dinamic, dificil de controlat;
• Asigurarea integritatii legaturilor dintre pagini;
• Modificarea substantiala a structurii site-ului drept consecinta a schimbarii continutului;
• Contradictia dintre design si functionalitate.

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Asistam actualmente la aparitia unei palete de site-uri WWW in peisajul Web-ului romanesc, remarcabile mai ales din punct de vedere cantitativ, de la site-uri personale pana la cele de continut si de la site-uri academice la cele pur comerciale. Ne propunem sa punem in discutie o serie de probleme legate de proiectarea site-urilor Web si, de semenea, sa oferim diverse solutii constructive pentru fiecare dintre acestea. Din acest punct de vedere, problematica atinsa poate fi privita ca apartinand ingineriei Web si, intr-un context mai larg, ingineriei software.

Putem considera proiectarea unui site Web drept un proces de proiectare a unei interfete cu utilizatorul pentru un produs software de sine statator, problemele care trebuie rezolvate in ambele cazuri fiind similare.

Este necesar sa definim in primul rand o serie de notiuni de baza, precum:

Interactiunea om-masina (human-computer interaction) este o directie de cercetare avand drept scop studierea si ameliorarea factorilor care influenteaza utilizarea efectiva si eficienta a calculatoarelor, mai cu seama in contextul spatiului World-Wide Web din perspectiva avuta de noi in vedere. Interactiunea om-masina priveste trei aspecte importante:

• Omul – reprezinta in acest context persoana care incearca sa atinga un anumit scop prin intermediul calculatorului (e.g.:obtinerea informatiilor referitoare la cursele unei companii aeriene in vederea efectuarii unei calatorii la Paris);
• Calculatorul – ruleaza programe si aplicatii, deseori aflate la distanta;
• Interactiunea – se concretizeaza intr-un dialog intre om si calculator, de cele mai multe ori sub forma de intrebare-raspuns.

Interactiunea dintre om si masina este o problema studiata – din perspective diferite – de mai multe discipline, alaturi de informatica furnizand rezultate notabile psihologia, sociologia, semiotica, ingineria sau lingvistica.

Interfata cu utilizatorul reprezinta o parte a aplicateii software care ofera utilizatorilor posibilitatea de a-si exprima intr-o maniera dorita, a fi facila intentiilor de operare prin intermediul calculatorului si de a intra in posesia rezultatelor furnizate de acesta.

Originile acestui termen pot fi localizate in vocabularul tehnic ingineresc al anilor 1970. Interfata este locul in care se realizeaza comunicarea dintre utilizator si computer. In interactiunea care se stabileste, utilizatorul este este cel care poate decide daca interfata folosita ii este cu adevarat utila, componentele hardware si software reprezentand pentru el doar unelte cu ajutorul carora este construita interfata. Din perspectiva discutata de noi, interactiunea dintre om si calculator va avea loc prin intermediul unei interfete Web, construita pe baza tehnologiilor oferite de Internet.

Proiectarea interfetelor cu utilizatorul poate fi considerata drept suma a activitatilor de:

• Intelegere a nevoilor utilizatorilor;
• Proiectare (design);
• Prototipizare;
• Evaluare;
• Implementare finala a interfetei.

O intrebare fireasca pe care si-o poate pune cititorul este “De ce este imperios necesar sa se studieze proiectarea interfetelor cu utilizatorul, respectiv a site-urilor Web?” . Motivatia acestui demers provine din faptul ca majoritatea interfetelor (fie ele Web sau nu) sunt incorporate in programe si aplicatii reale, complexitatea si utilitatea acestora fiind percepute de utilizatorii finali aproape exclusive prin intermediul interfetelor. Din nefericire, exista numeroase interfete prost concepute, fapt care conduce adesea la pierderi de bani (si chiar vieti omenesti in cazuri extreme). Realizarea unei interfete deplin functionale, productive si nu in ultimul rand agreabile este de altfel foarte dificila, aceasta implicand nu doar imbinarea mai multor tehnologii, ci si corespunderea maleabila la necesitati de utilizare cat mai complexe.

O alta posibila intrebare este “Cine construieste interfetele?”. Exista o intreaga pleiada de persoane cu diverse specializari angrenate in aceasta activitate. Pot fi enumerate graficienii, proiectantii de mijloace de interactiune om-masina, programatorii, personalul de testare si evaluatorii, autorii de manuale tehnice, expertii in relatii cu publicul si chiar utilizatorii finali.

Una dintre metodele de succes este cea a ofertei de produse gratuite, atragerea vizitatorilor si satisfacerea acestora transmitandu-se informal si catre alte persoane. Daca localizarea este aspectul de care se tine cont in cadrul comertului fizic, atunci “gratuit” reprezinta termenul magic in marketingul online. Oamenii pot fi atrasi catre site prin faptul ca li se ofera mostre sau informatii gratuite (de exemplu, documente de tipul white paper in care se realizeaza prezentarea problematicii principale a contextului de afaceri al firmei).

Pentru companiile avand ca profil prelucrarea datelor (e.g.: analistii financiari, firmele de sondaje etc.) se poate da un comunicat de presa prin care se anunta un important produs informational. La fel, celelalte categorii de firme pot, de asemenea, sa transmita diverse informatii menite a ameliora viata consumatorilor si a potentialilor clienti. Acestia pot avea acces la anumite articole, in mod gratuit, iar daca isi vor da seama ca site-ul este actualizat regulat, ei se vor intoarce periodic si vor raspandi vestea despre noutatile aparute.

Astfel, o alta strategie importanta este incurajarea vizitelor repetate pe site-ul nostru. Daca scopul principal al site-ului este de a crea o imagine de marca sau daca vizitatorii cumpara produsele ghidati de impresiile determinate de designul site-ului, este esential sa convingem actualii/potentialii clienti sa revina pe site.

Oferind avantaje si stimuland vizita clientilor, asigurandu-le satisfactia pe tot parcursul site-ului, ii vom determina sa se intoarca. Printre mijloacele comune de a realiza aceasta se enumera oferirea de articole interesante sau sfaturi utile (cazul unor companii de cosmetice furnizand informatii referitoare la realizarea unui machiaj potrivit).

Actualizarea de continut sau interfata ale site-ului pot fi transmise prin posta electronica vizitatorilor care s-au inscris la buletinul informativ pus la dispozitie, gratis, de site. Utilizarea unei astfel de tactici ajuta la crearea unei baze de date care sa ajute si la determinarea nevoilor si cerintelor clientilor, fapt ce conduce la cresterea vanzarilor.

O alta strategie este cea a crearii sentimentului de exclusivitate. Creand un domeniu de acces cu parola la o parte a site-ului, vizitatorii au senzatia ca apartin unei comunitati speciale. Cu aceasta ocazie, prin completarea formularului de inscriere in vederea obtinerii parolei de acces, putem culege date demografice pretioase privitoare la acesti membri. Un alt factor important este acela de a oferi posibilitatea de personalizare a site-ului (modificarea modului de afisare, abonarea la stiri “exclusive” etc.). Exemple notabile sunt My Yahoo! sau My Nestscape. Utilizatorul doreste sa perceapa ca este un fel de proprietar al fragmentului de site la care are acces exclusiv.

De asemenea, putem recurge la efectuarea perioadei de anchete. Ca dezvoltatori ai unui site de comert electronic ne-ar placea sa stim ce gandesc ceilalti despre afacerea noastra. Paginile Web pot cere opinia vizitatorilor asupra problemelor de navigare pe site, de afisare a continutului, de achizitionare a unui produs etc. (prin completarea unui sondaj de opinie – survey).

De asemenea, putem sa ne formam o parere asupra unor probleme din domeniul in care lucreaza utilizatorul. Sondajele servesc scopului aditional de a culege statistici folositoare de la grupul-tinta vizat, utile in cercetarile de marketing. Daca informatia merita a fi facuta publica, putem apela la presa scrisa ori putem afisa informatiile respective chiar pe site. Este cunoscut faptul ca multe motoare de cautare (i.e.Excite) ofera zilnic sondaje de opinie. Vizitatorii isi pot face cunoscute opiniile asupra unor subiecte si pot vedea rezultatele imediat. Daca sondajele puse la dispozitie sunt atractive si diversificate, vizitatorul poate si stimulat, de asemenea, sa revina si a doua zi pe site-ul respectiv.

Organizarea unui sondaj de opinie se poate realiza in functie de mesajul care se doreste a fi transmis sau care consolideaza pozitia firmei. Compania Gallup intretine un site pentru sondaje pe Internet dand posibilitatea diferitelor persoane sa-si exprime opiniile sau/si sa parcurga rezultatele unor sondaje celebre.

Captarea unei atentii marite asupra unui site, determinand si revenirea utilizatorilor pe acel site, se poate realiza si prin organizarea de concursuri online. De exemplu, compania Sunny Delight oferea studentilor la colegiu sansa de a castiga o bursa de 10000 de dolari, concurs care s-a bucurat de atentia nationala in revista USA Today. La fel, Macromedia a instituit un concurs international pentru utilizatorii aplicatiei Flash in determinarea celui mai atractiv site Web folosind aceasta tehnologie multimedia. Concursurile sunt cele mai indicate atunci cand intaresc misiunea sau valorile firmei care sponsorizeaza aceste concursuri, eventual in conjunctie cu tombole virtuale. Un alt tip de concurs poate incuraja folosirea produselor companiei, constituind o miscare de marketing inteligenta. De exemplu, in cadrul unui concurs se poate cere oamenilor sa explice motivul pentru care au neaparata nevoie de produsul vandut pe Web. Castigatorii pot fi promovati in ziare locale si televiziune, ceea ce poate constitui un alt beneficiu. In cazul Amazon, care are castigatori zilnic, exista numeroase posibilitati de publicitate in multe piete locale in mod constant.

De retinut: cu cat concursul are legatura tot mai stransa cu produsele si misiunea firmei, cu atat rezultatul general va fi mai eficient in a consolida misiunea de marketing.

Concluzii

Desigur, afacerile pe Web reprezinta un domeniu in continua evolutie, imprevizibil, dar cu un potential incredibil. Principalele provocari tehnice pentru activitatile de e-business sunt legate de securitatea tranzactiilor, de construirea unei infrastructuri adecvate, de facilitate accesului la date in diverse forme, de pe platforme diferite,inclusiv cele mobile, de integrare a sistemelor existente, de gestionare coerenta a continutului si de accelerare a transferului de informatii. Managerii firmelor actuale se confrunta, la randul lor, cu diverse provocari carora desigur trebuie sa le faca fata : bugetele alocate, tehnologia utilizata, instruirea personalului, imbunatatirea serviciilor pentru client sau gasirea unor noi clientele.

Asistam la diverse tendinte pe termen scurt sau mediu, dintre care printre cele mai interesante se numara comunicatiile fara fir, schimbul de date XML, marirea latimii de banda, adoptarea unor solutii electronice de management al personalului intreprinderilor, personalizarea serviciilor, crearea unor interfete flexibile cu utilizatorul si accesarea informatiilor indiferent de localizare.

Viitorul nu va fi legat exclusive de tehnologiile folosite, ci de asumarea sarcinii dezvoltarii permanente a unei culture organizationale, focalizata pe activitatile de e-business, plecand de la premisele realitatii. De altfel, previziunile analistilor economici afirma ca afacerile de succes ale viitorului apropiat vor fi serviciile – specializate si totodata elitiste, adresate publicului larg – si mai putin comercializarea online de bunuri. In ceea ce priveste afacerile business-to-business unul dintre pasii importanti il va constitui trecerea la retelele de procesare a afacerilor (BPN – Business Process Networks), constituindu-se un cadru informatic sofisticat permitand unei companii sa isi extinda infrastructura tehnologica in maniera controlata. De altfel, deja exista diverse corporatii de renume, precum BoStreet, IBM, Iona sau Oracle, care ofera solutii BPN.

Etape

Inainte de toate, analiza afacerii electronice trebuie sa se realizeze cat mai detaliat posibil, etapele urmarite fiind:

• Identificarea tipului afacerii;
• Evaluarea canalelor de vanzare si distributie a produselor/serviciilor oferite;
• Stabilirea scopurilor afacerii;
• Localizarea afacerii (alegerea distribuitorului de servicii Internet, Internet Service Provider – ISP – , a ofertantului serviciilor de gazduire Web – Web hosting);
• Crearea site-ului si testarea lui;
• Asigurarea scalabilitatii si securitatii informatiilor vehiculate;
• Stabilirea mijloacelor de plata (cecuri, carti de credit, altele), plus a legaturilor cu diverse organizatii financiare (banci, ofertanti de servicii de plata etc.);
• Stabilirea relatiilor cu publicul (promovarea produselor prin diverse mijloace);
• Alinierea la legislatia internationala (e.g.:problema drepturilor de autor, frauda, asigurarea anonimatului clientele etc.)

Strategii

Dupa aceasta analiza, trebuie sa adoptam o serie de strategii pentru a demara lansarea afacerii pe Web. Se va tine cont de urmatorii pasi:

• Explicarea beneficiilor e-business-ului;
• Constientizarea faptului ca tehnologia schimba modul de desfasurarea a afacerii, “spre un sistem nervos digital” – conform afirmatiilor lui Bill Gates;
• Definirea unui proiect – pilot (de la intranet la extranet si pana la prezenta in Internet pe Web);
• Estimarea costurilor (se au in vedere instruirea personalului, mentinerea afacerii, cheltuielile neprevazute etc.);
• Masurarea productivitatii;
• Ajustarea afacerii dupa cerintele/dorintele pietei si ale clientelei;
• Pregatirea pentru rezistenta/inertie din partea oamenilor (i.e. angajatii si clientii) si a organizatiilor (e.g.:parteneri de afaceri);

Din punctul de vedere al legalitatii, trebuie sa fim pregatiti pentru dispute legate de situatiile de mai jos:

• Clientul a platit, dar comerciantul nu a livrat;
• Clientul a platit, insa livrarea intarzie sau sunt livrate alte bunuri/servicii ori bunuri/servicii de alta calitate;
• Clientul a platit, dar banii nu ajung la ofertant;
• Comerciantul a livrat, dar clientul refuza sa plateasca marfa comandata;
• Comerciantul a livrat, dar clientul nu a comandat nimic;
• Ofertantul comercializeaza bunuri fara stirea producatorului.

Alte probleme sunt cele referitoare la proprietatea intelectuala (copyright). Trebuie sa luam in calcul problema copyright-ului continutului site-ului (corpurile de litera folosite, grafica, alte informatii multimedia). La fel, trebuie sa ne asiguram ca afacerea noastra nu foloseste software pirat, de genul celui disponibil pe asa numitele site-uri Warez. De exemplu, arhivele puse la dispozitie pe site trebuie sa fie stocate in formate pentru care avem licente de utilizare a arhivatorului care le-a creat. Similar, pentru orice format proprietar (nu putem include pe site date in format Excel daca nu detinem pachetul Office cu licenta). Un alt aspect sensibil este cel al drepturilor de autor asupra datelor (nu se pot folosi bazele de date ale unei terte organizatii fara acordul acesteia).

Caracteristici ale unei aplicatii de comert electronic

Cerintele oricarei aplicatii de comert electronic, dar mai ales ale unui site Web, sunt legate de satisfacerea nevoilor utilizatorului si ale comerciantului. Aceste cerinte ar putea fi rezumate de urmatoarele asertiuni:

• Sistemul trebuie sa fie usor de utilizat;
• Sistemul trebuie sa ofere posibilitati de cautare dupa denumirile produselor si serviciilor comercializate, dar si dupa descrierile acestora, deoarece nu toti clientii cunosc exact denumirea a ceea ce cauta;
• Trebuie suportate optiuni de plata multiple, luand in consideratie ca nu toti clientii sunt dispusi sa ofere pe Web informatiile privitoare la cartea de credit proprie. Orice optiune de plata aleasa de utilizator trebuie sa fie sigura (securizata);
• Sistemul trebuie sa fie usor de actualizat, astfel incat adaugarea de noi produse sau servicii sa se realizeze rapid;
• Sistemul trebuie sa fie disponibil in orice moment in care clientul doreste sa-l utilizeze;
• Sistemul trebuie sa valideze datele introduse de utilizator;
• Sistemul trebuie sa poata fi integrat cu alte sisteme informatice de afaceri (gestiune);
• Fiind bazat pe Web, sistemul trebuie sa suporte majoritatea navigatoarelor actuale.

Desi nu exista solutii universale, pentru a pune pe picioare o afacere in domeniul comertului electronic de produse putem planifica o strategie constand in pasii urmatori:

Aspecte privind produsele vandute

Imperios necesar este studiul detaliat al caracteristicilor produsului (sau grupului de produse) care urmeaza sa fie pus in vanzare. La fel ca si in comertul traditional, natura produsului vandut va determina alegerea mijloacelor : furnizorul de servicii Internet si aplicatiile aferente.

Unul dinte cele mai importante aspect il reprezinta implementarea echivalentului electronic al cosului de cumparaturi (shopping cart)

.

Sistemul oferit de cosul de cumparaturi virtual este cel care permite sa fie expuse pe Web imagini ale produselor, descrieri si preturi. Sunt furnizate, de asemenea, mecanismele prin care consumatorul sa aleaga cantitatea de produse comandate. Ma mult, tot acest sistem realizaeaza verificarea si inregistrarea datelor, calculeaza si afiseaza totalul net al preturilor cumparaturilor, incluzand si taxele de transport (eventual si alte taxe) daca este cazul. Informatiile vehiculate vor fi stocate in diverse baze de date, componentele de management al bazelor de date trebuind proiectate sau cumparate de la o alta companie (furnizor de gazduire Web,, ofertant de servicii de comert electronic etc.). Pentru articolele mai putin pretentioase sau in numar mic , este relativ usor sa se dezvolte aplicatia pentru magazinul electronic apelandu-se la diversi programatori ori la o companie de software implementand solutii la cheie, particularizate. Majoritatea furnizorilor de servicii de comert electronic ofera produse prietenoase, avand interfete usor de utilizat, astfel incat sa poata fi exploatate si de catre cei cu experienta redusa.

Sistemul cosului de cumparaturi trebuie sa fi suficient de flexibil pentru a oferi posibilitatea de a expune produse prezentand categorii si caracteristici multiple (de exemplu, pentru produsele textile trebuie luate in calcul variatiile de marime si culoare, iar pentru comercializarea de autoturisme clientul doreste informatii despre model, an de fabricatie, producator, dotari etc.). Natural, unitatile de masura si preturile sunt si ele diferite.

Securitatea

Desi am mai discutat despre acest subiect, el este deosebit de important pentru implementarea magazinului nostru virtual si mai ales pentru asigurarea credibilitatii acestuia. Din moment ce informatiile disponibile pe site parasesc serverul, fiind diponibile in Internet, ele apartin domeniului public. Este posibil ca persoane rau voitoare sa le intercepteze si sa le utilizeze in mod necorespunzator.

In ceea ce il priveste pe consumator, acesta va fi foarte interest de garantiile de securitate pe care le ofera site-ul Web. Trebuie sa luam in calcul aspect precum maniera de transmitere a informatiilor referitoare la plata, riscurile expunerii, locul unde sunt stocate datele private privitoare la client etc.

Actualmente, solutia utilizata pe scara larga pe Web este constituita de folosirea protocolului de securitate SSL (Secure Socket Layer) pentru orice vehiculare de informatii confidentiale (precum datele despre cartea de credit, identitatea reala a clientului etc.), in conjunctie cu certificatele digitale.

Certificatele digitale pot fi personale, utilizate la stabilirea identitatii unei persoane, sau certificate Web, folosite la verificarea securitatii si autenticitatii unui site. Protocolul SSL utilizeaza diverse metode criptografice si poate fi folosit peste majoritatea protocoalelor de comunicatie pe Internet. De exemplu, un transfer de date dintre un client si un server Web se va realiza printr-o variant a protocolului HTTP, denumita HTTPS (Hyper Text Transfer Protocol Secure), identificatorii uniformi de resurse folosind – in locul http: – schema https:.

Fara existenta unei solutii de implementare a protocolului SSL si de folosire a certificatelor digitale, nici un consumator avizat nu va transmite pe Web datele cartii sale de credit.

In mod normal, orice server Web ar trebui sa ofere suport pentru SSL. La fel, navigatoarele Web pot procesa datele criptate prin intermediul acestui protocol. Desigur, si aplicatia de comert electronic trebuie sa asigure suport pentru SSL. Furnizorii internationali de gazduire Web include aceste facilitati in pretul pachetului de servicii de e-commerce.

In ceea ce priveste certificatele digitale, acestea sunt emise de o autoritate internationala (certificate authority), care poate fi o institutie financiara sau o companie terta, cum ar fi VeriSign sau TrustCenter.

Pentru realizarea de tranzactii sigure, se pot folosi si protocolul SET (Secure Electronic Transactions) ori se pot institui asa-numitele sisteme de incredere (de exemplu, Virtual Vault de la Hewlett-Packard sau Trusted Solaris de la Sun). De asemenea, pentru identificarea utilizatorilor se poate folosi indentificarea biometrica( e.g.: amprenta sau retina), necesitand insa echipamente speciale. Tot in cadrul sistemelor de Securitate intra si zidul de protectie (firewall), filtrul care verifica orice pachet de date vehicular si decide daca poate trece mai departe (din/spre Internet).

Contul de comerciant

Contul de comerciant este diferit de conturile bancare obisnuite, utilizate in afacerile traditionale. El permite acceptarea de plati prin carti de credit sau de debit ca forma de plata electronica provenita de la clienti. Din momentul in care am primit un cont de comerciant, vom poseda si un numar de identitate al comerciantului (Merchant ID), plus un terminal la punctul de vanzare (POS-Point Of Sale). Un terminal POS poate comunica prin intermediul liniilor telefonice, intr-un mod similar faxului, cu banca. Prin intermediul acestuia se citesc si se inregistreaza informatiile despre consumator de pe banda magnetica a unei carti de credit sau de debit. Mai mult, tot in responsabilitatea terminalului POS este activitatea de trimitere a informatiilor si detaliilor tranzactiei catre institutiile autorizate sa proceseze plata (Visa, Mastercard etc.) sau la banca emitenta, daca este vorba de o carte de debit. Acestea furnizeaza raspunsul daca fondurile (ori creditul existent) sunt suficiente efectuarii platii si autorizeaaza sau declina tranzactia. Asadar, terminalul POS este folosit atunci cand se utilizeaza mecanisme ale comertului electronic, dar in contextul unor puncte de desfacere reale. Terminalul POS poate procesa, de asemenea, informatii furnizate de cardurile inteligente.

Pentru situatia in care comunicarea prin intermediul terminalului POS nu este posibila din diferite motive (e.g.:intrerupere temporara), tranzactia poate fi totusi procesata manual la un numar de telefon gratuit.

Pentru a obtine un cont de comerciant, de cele mai multe ori se apeleaza la o banca, daca aceasta ofera astfel de servicii. Exista si institutii non-bancare care furnizeaza servicii de acest gen, si care in plus pun la dispozitie si mecanismul de tranzactionare in timp real, via Web, impreuna cu autorizatia contului de comerciant. Furnizorul contului de comerciant poate influenta alegerea sistemului de cos de cumparaturi care trebuie sa ofere mecanisme de procesare a identificatorului comerciantului si a cardurilor inteligente. De asemenea, trebuie sa avem in vedere taxele de procesare, diferite de cele de la cartile de credit standard, si maniera de realizare a tranzactiilor: manuala sau automata, in timp real.

Realizarea comenzii electronice

Desigur, exista mai multe optiuni de expunere a produselor oferite si de expediere online a comenzilor. Cea mai simpla modalitate este de a realiza o serie de pagini web destinate prezentarii produselor si de a concepe un formular HTML pentru interactiunea cu utilizatorul, in vederea preluarii si trimiterii prin posta electronica a comenzii acestuia. Pentru un numar redus de produse, aceasta solutie este fezabila, fara a necesita decat actualizarea manuala a listei acestora. Daca numarul produselor este/devine mai mare, va trebui sa luam in calcul o solutie dinamica, constituita fie dintr-o serie de programe
(disponibile gratuit pe Web sau realizate de un programator platit), fie dintr-o aplicatie complexa de comert electronic care ofera integrare cu sisteme de gestiune a bazelor de date – e.g.:solutii gratuite precum MySQL si PostgreSQL sau cele comerciale ca DB2, Oracle si Microsoft SQL Server – si mecanismele de autentificare si securitate (pusa la dispozitie de compania de gazduire a site-ului Web sau de o corporatie soft).

Programele simple care pot fi luate de pe Web prezinta o serie de dezavantaje: dificultate in instalare, dependent de platforma sau navigator, lipsa de suport tehnic sau de documentatie, functii reduse sau inexistente pentru publicitate online, nu ofera instrumente de administrare a portofoliului de client, poseda facilitati limitate de expunere a produselor, pot fi insuficient testate etc.

Modalitati de plata electronica

Alegerea metodei de plata depinde in principal de tipul de site de comert electronic : B2C (adresat consumatorului) sau B2B (dedicat tranzactiilor de afaceri). Dupa cum am vazut in sectiunea anterioara, cateva modalitati de plata utilizate sunt cartea de credit sau de debit, cecul, ordinal de plata sau viramentul. Daca pentru site-urile de tip B2C cea mai frecventa metoda de plata este cartea de credit, la cele de tip B2B sunt folosite mai ales ordinele de plata si viramentele bancare. De remarcat faptul ca pentru tranzactiile B2B, clientii implicati detin de obicei cont de firma si solicita eliberarea unei facturi. Este necesara, de asemenea, verificarea solvabilitatii clientului inainte de trimiterea marfii, mecanismul implementand cosul de cumparaturi trebuie sa ofere suport pentru colectarea informatiilor necesare expedierii produsului si procesarii tranzactiei (inclusive facturarea, daca este cazul).

Pentru tranzactiile care implica prelucrarea informatiilor referitoare la cartile de credit, pot exista doua optiuni:

Procesarea manuala – implica urmatorii pasi:

Autentificarea – confirmarea faptului ca numarul cartii de credit este valid si nu este furat;

Autorizarea – confirmarea existentei fondurilor necesare platii;

Initierea procesului de transferare a banilor.

Etapele descrise sunt parcurse in regim offline, prin transmiterea informatiilor de pe cartea de credit prin telefon sau prin intermediul unui terminal POS furnizat o data cu contul de comerciant. Autentificarea si autorizarea se realizeaza inainte de expedierea produsului, in timp ce transferul banilor are loc numai dupa ce produsul se afla deja in drum spre consumator;

• Procesarea in timp real – in totalitate computerizata, implica mai multi furnizori independent de servicii : banca firmei si cea a clientului, companiile de carti de credit sau debit, ofertantii de servicii de plata etc.

Intregul mecanism va fi initiat prin apasarea unui simplu buton sau prin activarea unei legaturi de tipul “Cumpara acum” (”Pay now!”). Desi poate parea relativ complicat, furnizorul de gazduire Web poate asigura functionarea intregului sistem iar interfata de administrare sau cea catre clientul final poate fi usor de manevrat. Trebuie sa fim atenti la taxele percepute in astfel de situatii.

Procesarea in timp real nu este intotdeauna necesara. Pentru un numar ridicat de tranzactii simultane, timpul de procesare poate fi critic.

Publicitatea

Sintagma “Construieste site-ul si vor veni apoi si clientii” nu este valabila pentru site-urile Web traditionale, asa cum s-a afirmat in trecut, si cu atat mai putin in cazul magazinelor virtuale. Strategiile de marketing si de publicitate sunt absolut necesare pentru a obtine succes pe Web. Eficienta reclamei online (e-advertising) depinde de maniera de utilizare a diverselor strategii, dintre care putem enumera:

Stabilirea clara a obiectivului – orice proces de comunicare debuteaza cu contruirea/consolidarea loialitatii fata de o marca, intensificarea procesului de vanzare al produsului/ serviciului la care se face reclama, cresterea traficului site-ului, imbunatatirea serviciilor dedicate consumatorilor. Ideal este ca, in timp, sa le putem realiza pe toate, dar, in primul rand, trebuie sa luam in calcul un set de prioritati menite a raspunde necesitatilor de moment.

Definirea mesajului publicitar – trebuie sa ne asiguram ca mesajul publicitar va razbate printre celelalte de acelasi fel. Principiile de baza, specific publicitatii online sunt:

• Mesajul trebuie sa fie cat mai lizibil, usor de parcurs si relevant in raport cu obiectivul propus;
• Textul mesajului trebuie limitat la 5-7 cuvinte, deoarece un mesaj scurt este mai repede inteles si poate atrage atentia vizitatorilor. Trebuie sa tinem cont de faptul ca utilizatorii sunt grabiti intotdeauna;
• Reclama trebuie folosita pentru a determina vizitatorii curiosi sa viziteze site-ul . De aceea, mesajul scurt trebuie sa fie incitant, asociind textului o informatie grafica. Trebuie sa stabilim cat de mult trebuie spus pentru a-i atrage pe vizitatori sa afle mai multe; acest gen de persuasiune trebuie realizata cu discretie, iar mijloacele – de prima mana (de exemplu grafica trebuie sa aiba un nivel profesionist).

Facilitatea navigarii prin site – promisiunea facuta in mesajul publicitar trebuie sa se regaseasca si pe site-ul care se incarca in urma click-ului vizitatorului pe reclama online. Pentru ca utilizatorul sa fie determinat sa viziteze cat mai mult din site, navigarea trebuie sa se desfasoare cat mai rapid, intr-o maniera structurata, dar simpla. Astfel campania risca sa fie ineficienta sau compromisa din pricina problemelor de constructie a site-ului. Un aspect important este cel al actualizarii cu regularitate a informatiilor, mai ales in sectiunile-cheie. Asupra informatiilor noi trebuie in principal atrasa atentia.

Utilizarea capacitatii interactive ale Internetului – interactivitatea deosebeste cel mai tare reclamele online de cele traditionale. Marketingul are de castigat prin realizarea de sondaje de opinie direct de pe site, prin dezvoltarea unei comunitati a clientilor fideli, prin posibilitatile de feed-back puse la dispozitie etc. Succesul pe Web nu depinde atat de mult de aptitudini, cat de perseverenta si de adaptabilitate.

Oriunde apare numele/sigla firmei trebuie sa fie prezenta si adresa Web a site-ului: pe toate materialele listate (carti de vizita, brosuri, foi cu antetul organizatiei, comunicate de presa etc.), pe cadourile promotionale (pixuri, agende si altele), in orice aparitie publicitara in mass-media. Pentru a creste gradul expune, multe firme afiseaza adresa Web a site-ului propriu in sectiuni special ale principalelor periodice, ale publicatiilor de afaceri si ale mediei comerciale de profil. Spoturile publicitare televizate trebuie obligatoriu sa include informatii privind adresa Web a firmei. Se poate merge mai departe, stabilind care mijloace de promovare pe Web ar avantaja afacerea noastra. Printre cele mai importante mijloace pot fi mentionate:

Campania de afise (bannere) publicitare – un afis publicitar (banner) reprezinta de fapt o imagine (static sau animate), la care este atasata o legatura spre un site Web, plasata de cele mai multe ori la inceputul paginilor care inregistreaza traficul cel mai mare intr-un anumit site. Taxele pentru plasarea unui banner se calculeaza de obicei in raport cu numarul de expuneri sau click-uri (urmarea propriu-zisa a legaturii spre care indica imaginea). Compania care vinde spatiile publicitare trebuie sa detina un program de urmarire a traficului pentru a oferi rapoarte statistice complete despre Campania publicitara cu plata (acest program este plasat pe un asa-numit server de publicitate – ad server).

Un banner poate avea dimensiuni variate, studiile efectuate relevand faptul ca dimensiunea cea mai utilizata, cea traditionala, este de 468×50 de pixeli, urmata de 120×60. Se constata ca dimensiunile cele mai eficiente nu se bucura insa de o utilizare foarte larga.

Dupa crearea banner-elor, se efectueaza un studio asupra aspectelor demografice ale site-urilor – tinta, pentru a fi gasite cele mai potrivite, dupa care se recurge la negocierea afisarii. Ca solutie complementara se poate dezvolta propriul sistem publicitar, ca exemple de solutii comerciale pentru servere de publicitate putand fi dateAdServer (NetGravity) si Open AdStream (RealNetworks). Se pot folosi si programe de tip script, majoritatea disponibile gratuit pe Web, dar care nu ofera facilitatile aplicatiilor profesioniste.

De asemenea, un site Web poate apela doar la serviciile de urmarire a traficului, servicii puse la dispozitie de diverse companii international sau nationale, gratuit sau cu plata, in functie de traficul inregistrat. Pentru Romania, cele mai cunoscute sunt Trafic, Grafstat sau Statistici, iar dintre cele international mentionam FreeStat si TheCounter. Unele dintre acestea ofera si posibilitati de cumparare de spatiu publicitar. Unii proprietari de site-uri considera ca vanzarea de afise publicitare nu reprezinta un model viabil de afaceri Web, nici in strainatate si nici pe plan local. Una dintre greselile commune este adoptarea de strategii publicitare similare celor din mass-media traditionale, care nu pot fi eficiente in cazul unui site. Publicitatea bazata pe intreruperi (interuption based advertising), larg practicata la radio sau televiziune unde receptorii mesajului se gasesc intr-o stare pasiva, nu poate functiona intr-un mediu online, deoarece Web-ul are o dinamica diferita, iar utilizatorii participa activ.

Programele de schimb de afise publicitare – cel mai utilizat mijloc publicitar online din Romania, acest sistem presupune inscrierea la un serviciu de interschimb de continut publicitar al unor comapanii.

Rata de expunere poate fi de 1:1 pana la x:x (un banner al companiei noastre este afisat in cadrul altui site Web, in schimbul afisarii a 1,2 sau 3 afise publicitare ale altor organizatii in cadrul site-ului nostru). Evident, cea mai buna rata de schimb este cea de 1:1, insa este rar practicata, din motive comerciale. Cele mai multe retele utilizeaza rata de 1:2. Pentru a obtine o mai buna vizibilitate a banner-ului nostru pe alte site-uri, se pot cumpara afisari suplimentare;

Afilierea la programe publicitare– acest tip de program stimuleaza vanzarile oferind site-urilor inscrise intr-o astfel de retea comisioane pentru fiecare vanzare realizata prin intermediul retelei. Promovarea produselor si serviciilor disponibile se realizeaza cu ajutorul reclamelor grafice, a banner-elor si a legaturilor text. Sistemul de afiliere asigura urmarirea clientilor si contorizarea vizitelor si a vanzarilor efectuate pentru fiecare site in parte, prin intermediul unui cod unic de identitate.

Realizarea de legaturi reciproce – este una dintre cele mai eficiente forme de publicitate online, fara a fi costisitoare, dificultatea constand in a gasi site-uri cu un continut complementar, dispus sa accepte un astfel de schimb care s-ar putea dovedi avantajos ambelor parti (eventual, prin realizarea unor discount-uri clientilor ambelor site-uri de comert electronic). Multe site-uri oferind servicii electronice (e.g.:felicitari) recurg la aceasta strategie. Unele motoare de cautare considera numarul de legaturi externe catre un site drept un criteriu de listare a adresei site-ului respectiv printre primele;

Directoarele cu plata– reprezinta directoare specializate de obicei pe un segment de piata care percep taxe pentru listarea site-ului de profil. La fel, anumite motoare de cautare (i.e. Altavista sau Google) pot realiza actiuni publicitare pentru diverse site-uri contra unui anumit comision sau pe baza de abonament. Astfel, in urma cautarii unor anumiti termeni, primele afisate sunt site-urile Web inscrise cu plata. Oricum, inscrierea gratuita la principalele motoare de cautare este obligatorie pentru a mari gradul de accesare a site-ului.

Inelele Web – un inel Web (web ring) este constituit dintr-o serie de site-uri avand o tematica inrudita,comuna (e.g.: muzica heavy-metal). Site-urile participante se leaga unul de altul prin intermediul unor legaturi text/grafice, afisate de cele mai multe ori la finalul unei pagini. Aceste legaturi conduc la site-ul precedent si la cel urmator din inel ori la un site care listeaza toate site-urile afiliate la respectivul inel. In acest mod se poate realiza si o comunitate de vizitatori cu preocupari similar.

Desigur, un site poate fi inscris, de obicei gratuit, la mai multe inele tematice.

Caracterizare

O definitie a comertului electronic asocieaza aceasta cu vanzarea si comercializarea de bunuri si servicii prin intermediul tehnologiilor Internet. In cele ce urmeaza vom detalia unele dintre problemele legate de infintarea unui magazin virtual.

Avantaje

Valoarea de piata a afacerilor desfasurate pe Web a fost reliefata din mai multe puncte de vedere:

• Promovarea produsului – se poate realiza printr-un contact direct si interactiv cu clientii. Primul avantaj al comertului electronic il constituie posibilitatea de a oferi informatii despre produs tuturor clientilor care au acces la Web. Totusi, una dintre obiectiile aduse este aceea ca anumite produse necesita obligatoriu un contact fizic cu posibilul comparator, de exemplu parfumurile, articolele de imbracaminte si incaltaminte (cine ar putea comanda pantofi fara sa-I probeze?), dar si CD-urile sau cartile (multe persoane, inainte de a achizitiona o carte, o rasfoiesc). Acelasi lucru este valabil in cazul serviciilor, mai ales a celor turistice;
• Noi canale de vanzare – produsele existente pot fi livrate pe o arie larga fara a mai fi nevoie sa fie intretinut un magazin cu existenta fizica, necesitand cheltuieli de chirie, reparatii etc. Mai mult, limitele geografice dispar in toate zonele unde exista Internet, o afacere putand fi desfasurata in toata lumea de la un singur centru de comanda dotat cu mijloace computerizate;
• Economii la vanzarea/cumpararea produsului – generate de : suprimarea costului deplasarii pana la vanzator, eliminarea cheltuielilor necesare pentru a intretine un magazin clasic, reducerea timpului afectat tranzactiei si altele;
• Timpul redus de acces la produse – este un avantaj major in cazul produselor si serviciilor care au un ciclu de viata foarte scurt (de exemplu sterile, care pot fi trimise rapid prin posta electronica sau pot fi afisate intr-o pagina Web);
• Serviciu mai bun pentru client – Web-ul reprezinta un excelent mediu prin care se pot oferi servicii de consultanta clientilor, serviciul putand fi disponibil non-stop, relatile inter-umane fiind asfel mai stranse;
• Marca si imaginea corporatiei pot fi mai usor modelate – acestea sunt importante mai ales atunci cand clientii folosesc la randul lor tehnologii avansate. Ne gandim aici mai ales la modele de afaceri business-to-business;
• Adaptarea la schimbari – poate fi mai rapida si mai facila efectuata atunci cand firma este deja la curent si utilizeaza cele mai noi tehnologii provenite din domeniul comertului electronic;
• Imbunatatirea relatiei cu clientii – relatia cu clientii poate fi mai usor personalizata, fapt ce poate constitui un avantaj major pentru firma. Fiecare client trebuie sa se simta apreciat si remarcat, dezvoltandu-se relatii de tip 1-la-1;
• Dezvoltarea de noi produse se poate realiza in concordanta cu cerintele consumatorilor – clientii pot afecta direct design-ul unui nou produs, vizualizandu-l cu ajutorul propriilor lor calculatoare, exprimandu-si opiniile si dorintele catre furnizor. Monitorizand atitudinile clientilor,firma poate obtine informatii pretioase pentru proiectarea noilor produse sau imbunatatirea celor vechi;
• Noi modele de afaceri – pot fi create prin intermediul comertului electronic, in diverse domenii specializate, cum ar fi de exemplu vanzarea de informatii de ultima ora (ne putem gandi cat de pretioase sunt aceste informatii pentru expertii in finante).

Probleme

Problemele pe care le pune comertul electronic fata de cel traditional sunt legate, in principal, de:

• Asistenta – se pune problema cum putem asista un anumit client sau grup de client in luarea unor decizii privind achizitionarea unui produs. Gradul de informatii referitoare la un anumit produs poate fi, in unele situatii , insuficient;
• Fiabilitate si credibilitate – pe Web, exista o multitudine de date pe care oricine le poate accesa; punctul-cheie este acela ca respectivele date sa se transforme in informatii (adica sa aiba o semnificatie pentru utilizator), pentru ca ulterior sa devina cunoastere; site-urile care comercializeaza continut informational trebuie sa rezolve aceasta problema. Din cauza timpului scurt de existenta sau a dinamicitatii ridicate, datele se perimeaza foarte rapid, lipsind in acest moment mecanismele necesare unei analize de termen lung a informatiilor vehiculate.

Modele de afaceri

Se pot identifica urmatoarele modele de afaceri in comertul electronic:

• Magazinul electronic (e-shop) – un magazin electronic este vizibil posibililor clienti prin intermediul unui site Web; acesta este administrat de companie , pentru marketing-ul si vanzarile propriilor produse si servicii. Minimal, un magazin electronic va contine catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice si comerciale pentru fiecare pozitie din catalog. Aceste descrieri sunt gestionate de obicei cu ajutorul unui sistem de gestiune a bazelor de date, care se va ocupa cu stocarea si manipularea datelor si oferirea posibilitatilor de acces la informatiile dorite de client. Varianta medie a unui magazin electronic ofera facilitate pentru preluarea comenzilor (prin posta electronica sau prin formulare interactive completate direct pe site-ul Web de catre posibilii clienti), iar varianta extinsa adauga posibilitatea efectuarii online a platii (prin diverse mijloace de plata), plus diferite alte activitati. In ansamblu, functiile unui site Web de comert electronic includ asadar, prezenta unui catalog online, o metoda pentru procesarea platilor electronice, realizarea facturarii/transportului, promovarea si realizarea altor diferite servicii pentru client;
• Magazinul electronic universal (e-mall) – analog corespondentului sau din lumea reala, magazinul electronic universal reprezinta o colectie de magazine electronice (comercializand, eventual, produse eterogene, provenite de la furrnizori diferiti), reunite sub o umbrela comuna. In general, accepta metode de plata comune si ofera anumite facilitate (e.g.:discount-uri). Ca exemple de magazine electronice universale axate pe desfacerea de carti ale principalelor edituri din tara si din strainatate;
• Aprovizionarea electronica (e-procurement) – pentru procurarea bunurilor si serviciilor, marile companii si autoritati publice organizeaza licitatii. Prin publicarea pe Web a specificatiilor ofertei, scad atat timpul cat si costul de transmisie, marindu-se si numarul de firme care pot lua parte la licitatie. Astfel, creste concurenta si scade pretul;
• Piata unui tert (third party marketplace) – se apeleaza la un site Web pentru a avea acces la catalogul de produse al unei companii, dar acest site apartine unui tert (i.e. un furnizor de servicii Internet, un furnizor de aplicati sau o banca). Aceasta metoda prezinta avantajul ca interfata cu posibilii clienti este unica pentru mai multi producatori, utilizatorii fiind familiarizati cu folosirea ei. Acest model de afaceri este insa mai putin folosit in comparatie cu precedentele;
• Comunitati virtuale(virtual communities) – valoarea cea mai importanta a unei comunitati virtuale este data de catre membrii sai (client sau parteneri), care adauga informatii proprii peste un mediu de baza furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vanzare produse sau servicii sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse/servicii. Calitatea de membru al unei comunitati virtuale presupune, de obicei, plata unei taxe, dar pot exista si comunitati virtuale compuse din clientii fideli ai unui anumit produs ori grup de produse;
• Furnizorul de servicii cu valoare adaugata pentru canalele de comert electronic (value chain service provider) – furnizorii unor asfel de servicii sunt specializati pe functii specifice, precum asigurarea logisticii, rezolvarea tranzactiilor financiare sau expertiza in managementul productiei si al stocurilor. Plata acestor servicii se realizeaza de cele mai multe ori pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.
• Platformele de colaborare (collaborative environments) – cuprind un set de instrumente (software) si un mediu informational pentru colaborarea intre companii (via extranet, uzual). Acestea pot indeplini functii specifice, cum ar fi conceptia sau proiectarea in colaborare, castigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare) si din vanzari de instrumente specializate(destinate proiectarii, organizarii fluxului de documente (workflow) si gestiunii concurente a datelor);
• Brokerajul de informatii – exemplele cuprind cataloage de client clasificati pe profil, vanzarea de oportunitati in afaceri, consultant in domenii specializate;
• Alte servicii – pot fi mentionate serviciile de incredere furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele electronice.

De asemenea, trebuie sa observam faptul ca modelele de afaceri folosite pentru vanzarea online de bunuri informationale – precum informatii sau acces la baze de date – difera considerabil de cele folosite pentru vanzarea de bunuri fizice.

Strategii

Ca strategii principale in realizarea de afaceri in domeniul comertului electronic s-au impus:

• Modelul bazat exclusiv pe Web (infomediary), magazinele existand exclusiv virtual, neavand un corespondent fizic;
• Prezenta pe Internet plus infrastructura, in care afacerile se desfasoara atat pe Web (de exemplu, pentru a asigura interactiunea cu posibilii clienti si functiile de promovare a produselor/serviciilor), cat si in viata reala (existent unor lanturi de distribuitori, asigurarea transportului etc.);
• Click-and-mortar – este modalitatea cea mai simpla de a comercializa produse oferindu-se clientului un catalog electronic – prin posta electronica sau prin intermediul unei pagini Web – si asteptandu-se comenzi prin e-mail, cu plata la livrare (ramburs). O multitudine de astfel de afaceri au fost demarate in Romania, mai ales in domeniul comercializarii de continut electronic (casete si compact-discuri audio sau video) sau de carte.

Daca la inceput comertul electronic era singura fateta a lumii afacerilor disponibila pe Web, categoriile de e-business actuale s-au nascut prin portarea tipurilor de afaceri in era digitala, ele devenind independente de tehnologia utilizata pentru implementare. Tehnologiile Web sunt capabile de a realiza prezentari multiple a informatiilor si de a restructura afacerile.

In timp, tot mai multe tipuri de afaceri vor fi convertite la forma digitala, chiar daca in prezent acest lucru pare imposibil de realizat. Tehnologiile se dezvolta destul de rapid ca sa poata face posibil maine ceea ce nu a fost posibil ieri ori nu se poate inca realiza astazi.

In cadrul urmatoarelor sectiuni vom infatisa o lista a categoriilor de e-business prezente deja in spatiul digital.

E-auctioning – licitatii electronice

Deja prezente in Romania, licitatiile pe Web au capatat alta dimensiune fata de cele clasice. Intr-o licitatie traditionala, un numar de oameni sunt prezenti in casa de licitatii, iar alti oameni pot licita prin intermediul telefonului. Punerea la punct a casei de licitatii, ca si licitarea prin telefon, implica o serie de costuri care pot depasi cu mult valoarea bunurilor tranzactionate. Mai mult, licitatiile de acest tip pot fi restrictionate la o anumita localizare spatialo-temporala sau la un grup exclusiv de oameni.

Licitatiile electronice insa se pot desfasura intr-un mod mult mai democratic, permitand oricui sa liciteze un bun/serviciu oferit, indiferent unde se afla localizat fizic site-ul, singura conditie fiind aceea de a avea acces la Internet. Intregul proces al licitatiei – de la etapa de inregistrare a licitatiei pana la incheierea acesteia – poate fi astfel foarte scurt.

Ca exemple de site-uri cu influenta mondiala, spre exemplu eBay, ofera deja fiecarui vizitator posibilitatea sa liciteze, sa fie ofertat in cadrul unei licitatii sau sa efectueze ambele operatii, in acelasi timp, chiar pentru mai multe produse diferite.

E-banking – tranzactii bancare electronice

Bancile electronice reprezinta una dintre cele mai de succes afaceri online. E-bankingul ofera clientilor acces la conturile lor via Web si permite efectuarea tranzactiilor financiare doar prin simpla utilizare a site-ului. Folosind acest serviciu online, clientii au posibilitatea sa obtina detalii despre contul lor bancar, sa parcurga un jurnal al tranzactiilor, sa transfere fonduri, sa emita cecuri, sa plateasca facturi, fie prin intermediul unui navigator Web clasic, fie folosind un dispozitiv fara fir compatibil cu protocolul WAP, in conditii de securitate sporita. In ultimul timp tot mai multe sisteme utilizeaza carduri inteligente (smart card) pentru sporirea securitatii.

E-commerce – comertul electronic

Exista diferite definitii pentru e-commerce, insa pe scurt acesta reprezinta vanzarea si comercializarea bunurilor si serviciilor prin intermediul tehnologiilor oferite de Internet.

O alta definitie generala a comertului electronic este aceea ca reprezinta un schimb electronic de informatii intre o afacere si clientii sai, constituind asadar una dintre cele mai vizibile fatete ale afacerilor pe Web. O multitudine de aplicatii si de furnizori de servicii Web trebuie sa conlucreze pentru ca un site de comert electronic sa poata functiona in bune conditii.

Beneficiile comertului electronic rezida in urmatoarele observatii:

• Este convenabil, site-urile fiind operationale 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana;
• Costuri interne mici, comertul electronic eliminand interactiunea dintre comparator si intermediarii tranzactiei;
• Costuri scazute de procesare a tranzactiilor, metoda de plata electronica fiind mai putin costisitoare decat modul de plata prin monetar;
• O crestere substantiala a vitezei procesului de vanzare; companiile de e-commerce receptioneaza veniturile mai rapid decat in sistemul traditional;
• Reducerea erorilor, procesarea automata producand mai putine erori decat procesul de vanzare traditional;
• Spatiu nelimitat, site-urile de e-commerce putand afisa/indexa un numar nelimitat de bunuri si servicii;
• Prezenta globala crescuta, compania putand fi accesata (teoretic) de posibili clienti din orice colt al lumii;
• Disponibilitatea informatiilor despre clienti, existand astfel posibilitatea de a studia preferintele unui client individual sau unui grup specific de clienti, de a modela afacerea dupa dorintele clientului sau de a interschimba rapoarte analitice privind clientul – in concluzie, o mai buna interactiune cu clientul.

Multe persoane confunda notiunea de comert electronic cu cea de e-business, ea fiind in realitate doar o categorie de e-business.Comertul electronic a reprezentat una dintre primele tipuri de afaceri care au devenit disponibile si in forma electronica, dar internetul faciliteaza mult mai mult decat vanzare si cumparare de produse si servicii.

Exista, de asemenea, posibilitatea comercializarii de servicii si nu de produse palpabile via tehnologiile Web. Drept subcategorii importante se pot mentiona turismul electronic (e-tourism) – care administreaza un segment stabil de servicii legate de turism (oferte de sejur, de transport, servicii hoteliere etc.), serviciile electronice de concesiune (e-leasing) sau serviciile de consultant pe Web(e-consulting).

E-directories – cataloage electronice

Manualele si cataloagele au avut mereu un rol foarte important in gasirea unui anumit produs sau serviciu. Asa numitele “pagini albe” (White Pages) pentru numere private de telefon si “pagini aurii” (Yellow Pages) pentru telefoanele unor organizatii au devenit esentiale in procesul de localizare a unei persoane sau firme (ofertanti de servicii). In plus, companiile de telefoane ofera posibilitatea aflarii prin telefon a unor informatii diverse despre abonati.

Aceste doua modalitati au migrat pe Web. Informatiile sunt disponibile prin intermediul unui site, oferind o functionalitate centralizata, oricui si oricand.

Web-ul ofera posibilitatea replicarii registrului telefonic fara prea mult efort, putand facilita mai mult decat simpla cautare a unui numar de telefon dupa un nume precizat. Actualmente, este posibil sa furnizam un numar de telefon si sa primim numele posesorului (cel putin pentru zona Americii de Nord).

Spatiul WWW permite ca regasirea informatiilor sa fie mai usoara si in acelasi timp mai dificila, deoarece volumul de informatii a crescut intr-un mod neasteptat o data cu aparitia Internetului si mai ales a Web-ului.

E-gambling – jocuri de noroc on-line

Jocurile de noroc reprezinta una dintre cele mai profitabile afaceri de pe Intenet. In lumea reala, jocurile de noroc sunt restrictionate de multe legi care fac dificila supravietuirea cazinourilor. Proprietarii unor astfel de jocuri sunt nevoiti sa plateasca taxe mari statului, lucru care ingreuneaza crearea competitiei. Folosindu-se in mod onest avantajele tehnologiilor Web, jocurile de noroc ramanand legale, insa taxele care se platesc statului sunt mult mai mici. Fata de orice cazinou fizic – restrictionat inerent la o anumita zona geografica – cazinourile online dispun de multiple oportunitati de a atrage jucatori de pe intregul glob.

E-learning – invatamant pe Internet

Schimbarile constante care au loc pe Internet conduc, de asemenea,la necesitatea unei schimbari a modului de invatare. In era informationala, subiectele si continutul predate nu s-au schimbat prea mult pana acum. Cu toate ca au aparut de-a lungul anilor unele modificari in planurile de invatamant, lucrurile inca decurg foarte lent.

Cursurile asistate de calculator au fost introduse cu cativa ani in urma, punandu-se deocamdata doar bazele invatarii. Software-ul educational este folosit actualmente numai pentru a se explica un subiect si apoi de a se testa studentul. Acesta este un mod efectiv de invatare la distanta, neexistand insa posibilitatea de a intreba pe cineva in cazul unor neintelegeri.

Invatarea si instruirea bazate pe Web (Web-based learning/training) ofera o noua dimensiune in invatarea/instruirea digitala. Actualmente, este posibil sa contactam un profesor online, indiferent de localizarea noastra sau a profesorului, este posibil sa discutam cu alti colegi prin intermediul forumurilor virtuale, sa schimbam idei si intrebari, sa dam teste online.

De altfel, marile companii ofera posibilitati de instruire online si aici putem da drept exemplificari cursurile sau informatiile oferite de firmele Cisco, Sun sau Microsoft.

Un alt termen vehiculat in acest context este cel de educatie intr-o universitate virtuala (Virtual University Education), in lume functionand cu succes cateva zeci de astfel de institutii, denumite universitati.

In vederea implementarii, se recurge de cele mai multe ori la software specializat – medii de dezvoltare a cursurilor electronice precum WebCT.

E-mailing – mesagerie electronica

Multi oameni nu se gandesc la e-mail cand vorbesc despre afacerile digitale dar comunicatia este inima tuturor afacerilor. Posta electronica inglobeaza avatarurile apelurilor telefonice si ale scrisorilor. Este posibila atasarea de fisiere, care pot contine documente formatate, prezentari, imagini si sunete – un adevarat continut multimedia referitor la oferte si nu numai. Informatia poate fi partajata mult mai usor. De asemenea, tot prin intermediul postei electronice se poate realiza publicitate sau foarte ezitatul spam (mesaje promotionale nesolicitate).

E-marketing – promovare electronica de produse/servicii

Marketingul traditional era focalizat pe anumite grupuri de potentiali clienti, incercand crearea unei imagini pozitive special destinate unui grup particular (audienta-tinta). Comunicarea prin intermediul reclamelor a constituit singura modalitate de actionare in acest sens, echipa de marketing neobtinand insa rezultate imediate din reactiile clientilor.

Spatiul WWW permite companiilor sa reactioneze intr-o maniera partiala la nevoile individuale ale clientilor. Toti clientii pot fi tratati in modul lor preferat, marketingul 1-la-1 devenind o tehnica standard in relatiile cu acestia.

E-supply – aprovizionare pe Internet

Numeroase companii independete – unele pe post de client – formeaza un lant de aprovizionare. Fabricantii, companiile logistice, expeditorii, destinatarii, vanzatorii cu amanuntul, toti lucreaza impreuna pentru a coordona procesul de executie si valorificare. Realizarea, distributia produselor si serviciilor sunt organizate conform unui management al lantului de aprovizionare. Internetul a redus substantial costul pentru initierea unei comunicari business-to-business. Astazi, prin folosirea unor standarde deschise bazate pe XML, partenerii lantului de aprovizionare isi pot partaja si schimba informatii mult mai usor la un cost redus.

E-trading – actiuni pe Internet

Inainte de aparitia Internetului, cumpararea si vanzarea de actiuni era restrictionata la persoanele care aveau acces la retelele financiare. Exista si categoria celor care aveau acces doar la informatiile din ziare privitoare la preturile actiunilor, lucru reconfortant doar in situatia in care nu se dorea castigul rapid de bani la bursa de valori.

Internetul a schimbat modul in care actiunile sunt comercializate. E-trading, adesea numit e-brokering, ofera preturile actiunilor in timp real oricarui calculator din lume. Cei interesati pot reactiona tot in timp real pentru a schimba cursul actiunilor. Fiecare utilizator posedand un cont de genul Internet Bank poate cumpara si vinde actiuni. Acest lucru permite oricarui sa participle la bursa de valori pentru a castiga bani investind.