Am mentionat faptul ca puteti sa gasiti fonturi pe internet, trebuie sa va arat cateva locuri unde sa le cautati. Daca veti incepe sa cautati fonturi pe Google, veti descoperi probabil ca exista trei categorii de site-uri de fonturi: galerii de fonturi gratuite, galerii de fonturi comerciale, si site-uri ale artistilor individuali si ale companiilor creatoare de fonturi.
Galerii de fonturi gratuite
Aceste site-uri listeaza si categorisesc fonturile gratuite provenind de la mai multi designer. Unii dintre designerii listati pe aceste galerii au propriile lor site-uri, prin care vand alte fonturi pe care le-au creat.
Aduceti-va aminte ca sunt o multime de fonturi gratuite urate si, in timp ce multe site-uri pretind ca ofera fonturi gratuite, deseori va trebui sa inotati din greu printre munti de reclame enervante pentru a le descarca. De asemenea, daca doriti sa incorporati un font (chiar si unul gratuit) in site-ul dumneavoastra folosind @font – face, asigurati-va ca licenta fontului permite acest lucru.
Galerii de fonturi comerciale
Ca si galeriile de fonturi gratuite si shareware mentionate mai sus, aceste site-uri promoveaza fonturi de la mai multi designer si companii. Dar spre deosebire de acele galerii, cele mai multe dintre fonturile de aici costa. In cele mai multe cazuri insa, veti primi exact ceea ce platiti. Daca licentiati un font de la unul dintre aceste site-uri, veti primi un set complet de caractere si, mai mult, fonturile cumparate deseori include variantele aldine, cursive si altele.
Artisti individuali si companii creatoare de fonturi
Multe din fonturile mele favorite contemporane provin de la o mana de artisti si companii. Multe dintre aceste site-uri au cateva fonturi gratuite, dar ofera si fonturi spre cumparare.
Alegerea fontului potrivit
Chiar daca intelegeti toate aspectele tehnice ale formelor literelor si ale categoriilor de seturi de fonturi, totusi puteti avea inca dificultati in a alege fontul potrivit. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca selectia fonturilor este bazata la fel de mult pe libertatea artistica si asocierile emotionale cat este pe aspectele tehnice deci, de unde sa incepem?
Pentru a porni in odiseea gasirii fontului perfect, prima data ar trebui sa definiti sentimentele pe care incercati sa le treziti in randul audientei dumneavoastra. Incercati sa aratati ca firma pe care o reprezinta site-ul este tanara si la moda sau mai curand vreti sa ii dati o aura de intelepciune perena? Vreti sa create un site pe baza unei anumite teme, o sarbatoare din Hawaii sau o fiesta Mexicana sau incercati sa ii dati o identitate mai formala? Daca va puneti aceste intrebari si daca va ganditi la fonturi la nivel emotional, veti putea decide destul de simplu daca un anumit font este bun pentru ceea ce doriti sa faceti.
Daca nu puteti raspunde la aceste intrebari despre un anumit font, faceti propria dumneavoastra lista de intrebari.
Ganditi-va, in viata dumneavostra ati vazut miliarde de litere si milioane de cuvinte; astfel, constient sau nu, aveti deja facute anumite legaturi emotionale pe baza carora puteti alege fonturile. Ganditi-va la logourile, copertele de albume, manualele, afisele si indicatoarele pe care le-ati vazut. Cum v-au afectat aceste elemente tipografice perceptia entitatilor pe care le reprezinta?
Acum, sa preluam aceasta idee si sa o luam de la coada la cap, folosind o entitate generica. Fontul pe care il alegeti pentru acest design va juca un rol crucial in modul in care potentialii clienti vor receptiona mesajul. Incercati sa alegeti acele fonturi care va fac sa va ganditi la un bistro Italian relaxant. Bun, acum alegeti fonturi care sugereaza un restaurant de 5 stele din centrul orasului. Dar ce spuneti despre un birt soios? Nu exista nici un raspuns correct pentru oricare din aceste scenarii, dar exista cu siguranta cateva fonturi care nu vor functiona nicidecum in fiecare dintre variante. Mai intai incercti sa ingustati campul de alegere la cativa candidati buni si apoi incercati sa rafinati din nou alegerile dumneavoastra, pana cand veti gasi unul care functioneaza perfect.
Aduceti-va aminte ca nu exista fonturi proaste, ci doar nepotrivite. In vreme ce un anumit font poate esua in a indeplini un anumit scop, ar putea sa fie alegerea perfecta pentru o alta situatie. Trucul este sa va mentineti mintea deschisa. Daca puteti ingusta plaja de fonturi la cateva posibilitati, incercati sa puneti unui coleg sau unui prieten intrebarea urmatoare: “ Care te face sa te simti mai [adjectiv]?” si inserati sentimental pe care doriti sa il obtineti.
In cele din urma, cand alegeti fonturile, este important sa limitati selectia. Ca regula de aur, incercati sa folositi cel putin doua, dar nu mai mult de patru fonturi diferite intr-un design de site. Inainte de a incorpora un nou font, aduceti-va aminte ca aveti la dispozitie cateva variatii ( aldine, cursive, condensat, black, regular si asa mai departe)pentru a varia tipografia si a mentine in acelasi timp consecventa. Incercati sa evitati combinarea a doua fonturi serifate sau a doua fonturi neserifate in cadrul aceluiasi proiect. Ca si fenomenul culorilor disonante, plasarea adiacenta intr-un design a fonturilor din aceeasi familie unul langa celalalt poate da o senzatie extreme de incomoda.
Stabilirea marimii fontului si a liniei de inaltime
Marimea textului este – si tot timpul va fi – un subiect incurcat. Peste 300 de ani au trecut in istoria tiparului pana cand turnatorul de litere Pere Sebastien Truchet a introdus punctual tipografic. Desi punctele au fost unitatea standard de masura pentru tipografie de atunci, marimea exacta a acestei unitati standard s-a schimbat de cateva ori in istorie, din cauza diferentelor dintre unitatile de masura imperial si metrice. Doar in momentul in care a aparut tipografia digitala, marimea acestui punct a fost stabilita la 1/72 dintr-un inch.
Stabilirea marimii textului in internet are si ea un trecut tumultos. In timp ce marimea textului in lumea tiparului classic este masurata prin puncte, marimea textului in internet este relativa la rezolutia monitorului privitorului si poate fi exprimata in mai multe unitati de masura. Cele mai populare unitati de masura in internet sunt pixelii, punctele, procentele si em-urile. Fara a intra prea mult in detaliu, este simplu sa spunem ca 16px=12pt=100%=1em. In CSS, pixelul(px) este cea mai mica – si cea mai buna – unitate relative pentru stabilirea marimii textului. Rezolutia monitorului este setata in pixeli, la fel cum sunt si dimensiunile elementelor grafice, deci are sens sa controlam de asemenea marimea textului cu pixeli. Atunci, de ce nu stabileste toata lumea marimea textului in pixeli?
Ei bine, in principal din cauza faptului ca unele browsere nu permit marirea texului care este setat in pixeli. Aceasta este o potentiala problema de accesibilitate pentru utilizatorii care nu pot citi un text marunt. Am spus este o problema potentiala, datorita faptului ca cele mai multe browsere dau utilizatorilor posibilitatea sa faca zoom pe intreaga pagina, mai degraba decat sa incerce sa mareasca fontul. Daca vreti sa va asigurati ca textul de pe site-ul dumneavostra este scalabil si se poate face zoom pe el, stabiliti marimea textului.
Datorita faptului ca eu gandesc in pixeli, abordarea mea curenta este sa setez fontul si inaltimea randului pe internet ca si grila vertical, bazata pe coloane, o grila de baza este un set de linii egale orizontale cu care ar trebui sa se alinieze textul dumneavoastra. Folosind o grila orizontala, continutul dumneavoastra va capata un sentiment de ritm in loc de a fi plasat arbitrar. Conceptul principal in articolul lui Wilson este sa indepartati padding-ul si marginile elementelor, sa configurati proprietatile font – size si line-height pentru elemente body, apoi sa dati tuturor elementelor proprietatea line-height si o margin inferioara care fie se potriveste, fie este un multiplu al proprietatii line-height din elementul body. Pare complicat, dar este usor.
Folosirea punctuatiei si a caracterelor speciale
Cand tipariti text in orice program modern de procesare text, veti vedea semen de punctuatie “ondulate” atunci cand apasati semnul de ghilimele. Programele de procesare de text inteleg atunci cand puneti cuvantul intre ghilimele si inlocuiesc caracterele pe care le-ati tastatcu cele corecte.
La fel se intampla si cu apostroful. Ati vazut vreun apostrof ASCII ca cel care este pe tastatura dumneavoastra in vreo carte sau o revista? Bineinteles ca nu. Ceea ce vedem de obicei in materialul tiparit este un semn simplu de citat. De fapt, o varietate de caractere este nereprezentatape o tastatura standard , chiar daca acele caractere apar pe web sau in materialele tiparite.
Toate bune si frumoase pentru oamenii care folosesc procesoarele de text. Pentru cei care tiparesc textul intr-un document HTML, nu exista nici un sistem care sa inlocuiasca automat caracterele pe tastatura cu echivalentul correct grammatical. In functie de ce tip de cod de pagin foloseste site-ul dumneavoastra , cand adaugati direct aceste caractere in documentul HTML, veti vedea o gramada de semne fara sens pe pagina randata. In plus, includerea in text a caracterelor care sunt foolosite de HTML, ca “<” si “>” va mari haosul din pagina din moment ce vor fi interpretate ca inceputul sau sfarsitul unui tag HTML.
Din aceste motive, a fost creata o serie de coduri special sau entities; le scriem in documentele HTML pentru a produce semnele de punctuatie corecte si aproape orice character dorim. De exemplu, pentru a produce simbolul de copyright in documentul dumneavoastra, scrieti © direct in HTML si veti vedea un © in pagina afisata. Fiecare dintre aceste entitati are un echivalent numeric; pentru copy este #169, asa incat © va produce acelasi simbol.