Compozitia se refera la structura si organizarea subiectului, iar intelegerea si explorarea practica a subiectului respectiv sunt esentiale pentru o comunicare vizuala eficienta. Compozitia trebuie considerata la fel de importanta ca si elementele folosite pentru a construi imaginea in sine.
De-a lungul istoriei artelor vizuale au fost propuse diverse teorii ale compozitiei. Arhitectul si inginerul roman Vitruvius a conceput o formula matematica pentru dividerea spatiului din interiorul unei picturi. Solutia sa, cunoscuta ca sectiunea de aur, segmentul de aur sau proportia divina, se baza pe un raport stabilit intre latura lunga si cea scurta a unui dreptunghi. Pictorul francez Henri Matisse (1869-1954) punea un accent mai mare pe inspiratie, afirmand despre compozitie: se poate spune ca reprezinta arta aranjarii diverselor elemente in scopul de a exprima sentimentele in mod decorativ.
Ideea de baza este aici faptul ca elementele pot exprima sentimente atunci cand rezulta din studii compozitionale eficiente. Un punct de pornire bun este folosirea de forme si texturi abstracte, care pot sugera si evoca sentimente in aceeasi masura ca si arta figurative, dar care va ingaduie sa va concentrati exclusiv asupra felului cum sunt aranjate elementele respective. Imediat se nasc intrebari. Cum ar trebui impartita suprafata picturii? In ce fel ar trebui subiectul sa ocupe suprafata? Elementele alese nu trebuie sa stea pur si simplu intr-o pozitie centrala pe hartie, ci pot parea sa iasa din ea ori sa intre dinspre margini. O compozitie simetrica asigura o lucrare calma, pasnica, pe cand ceva mai dinamic se poate obtine prin aranjarea asimentrica a elementelor.
Explorarea ideii fizice a spatiului si iluziei profunzimii campului pe o suprafata bidimensionala va crea relatii interesante. Lucrul acesta se poate realiza prin varierea marimii (si culorii) formelor sau prin utilizarea perspectivei, in care subiectul pare sa se indeparteze spre unul sau mai multe puncte de fuga.
Observarea
Atunci cand lucrati prin observare directa la o compozitie de tip natura moarta, trebuie fie sa rearanjati obiectele in interiorul spatiului, fie sa gasiti perspectiva exacta in care sa le priviti. Prima optiune este mai usoara, deoarece puteti aranja obiectele pentru a crea orice forma , aspect sau atmosfera doriti. A doua abordare va cere sa va deplasati in jurul obiectului sau obiectelor pentru a gasi o pozitie care sa aiba potentialul de a realiza o compozitie interesanta. Pentru a descoperi aceasta pozitie optima puteti intreprinde studii preliminare rapide sau puteti, de asemenea, sa folositi un vizor, taind din carton negru doua forme in “L” si plasandu-le laolalta pentru a crea un cadru mobil.
Acesta este si un mod ideal de a incepe sa va exersati intelegerea si perceperea compozitiilor interesante. In acest scop puteti utiliza orice tip de imagine, desi poate fi foarte avantajos sa lucrati cu fotografii. Ajustand imaginea si eliminand o portiune a ei, accentuati o zona anume, creand o noua tensiune vizuala.
Principiul de baza ale machetarii
Termenul “machetare” se refera la modul in care organizam materialele diseparate ce formeaza continutul unei lucrari. Obiectivul este de a prezenta informatiile logic si coerent, cat si de a scoate in relief elementele importante. Folosirea unei grile si a elementelor distinctive si identificabile consecvent il ajuta pe cititor sa absoarba informatiile intr-un mod placut din punct de vedere vizual.
Informarea
In producerea machetelor, exista trei etape de baza. In primul rand, designerul este informat de client asupra materialelor ce trebuie utilizate. In mod normal, acestea vor fi o combinatie de text – text principal, titluri, casete sau boxuri laterale de text si legende – si imagini, ca fotografii, ilustratii, harti sau diagrame. Informarea ar trebui sa precizeze si aspectul dorit sau “senzatia” pe care intentioneaza s-o transmita, care, la randul ei, va depinde de publicul tinta. Trebuie ca macheta sa para autoritara si ticsita cu informatii? Curata si structurata, cu multe spatii albe? Sau neconventionala si ultramoderna?
Factori practici
Dupa aceea, designerul trebuie sa inceapa sa se gandeasca la felul in care diversii factori practici, ca formatul si culorile disponibile ii vor influenta abordarea. Daca exista multe imagini si text care trebuie incadrate intr-o suprafata relativ mica, ele vor afecta si aspectul machetei. In aceasta etapa trebuie ajuns la un acord in privinta stabilirii de ierarhii in text, adica a punctelor principale ce trebuie subliniate. In unele cazuri, un redactor poate sa fi etichetat titlurile cu A, B, C si asa mai departe, pentru a le indica importanta relativa. Aceste elemente, si altele, pot fi tratate tipografic pentru a le spori intelesul prin diferente in marimea, grosimea, forma si chiar culoarea caracterelor.
Lista de control inainte de inceperea machetei
- Ce material text va fi utilizat?
- Vor exista fotografii, ilustratii, diagrame?
- Cate culori pot fi utilizate?
- Care este formatul si marimea lucrarii?
- Ce parti din text trebuie subliniate?
- Care este publicul tinta?
- Clientul doreste un stil specific?
Grila
Etapa a treia este trecerea propriu-zisa la treaba. Nu va grabiti direct la calculator. Presupunand ca lucrarea are mai multe pagini, ar trebui sa creati o desfasurare pe doua pagini (“spread”) cu dimensiunea finala reala. In felul acesta, puteti vedea zona in care trebuie sa lucrati . Pentru organizarea mai usoara materialului, este recomandabil sa concepeti o grila, in care structura generala a paginii sa fie divizata in unitati de spatiu. Grila va arata dispunerea coloanelor, marginile si zonele pentru textul principal, legenda si imagini, si va prezenta de asemenea pozitia titlurilor, a colontitlurilor, cat si numarul paginii. Dupa ce ati realizat formatul, puteti pregati cateva “ciorne” ale machetei. Ele pot fi miniaturi sau schite vizuale avand dimensiunea pe jumatate din cea reala, in care sunt prezentate pentru prima data ideile. Acest tip dedicat gandirii este important in machetare pentru a ajuta la luarea deciziilor privind compozitia si utilizarea materialului. Timpul petrecut in aceasta etapa initiala va oferi cateva variante ce pot fi produse apoi rapid la calculator. Timpul necesar desenarii ideilor este infinit mai scurt decat incercarea de a crea lucrarile direct pe calculator. Vom repeta mereu: calculatorul nu este decat un instrument; el nu poate gandi in locul dumneavostra. Aici un designer cu imaginatie isi poate folosi pe deplin talentele inainte de a trece la productie.